Sensul literal al cuvântului „oligopol‘ este ‘competiție între puțini‘. Oligopol coluziv este atunci când oligopoliștii vin într-un acord formal sau informal unul cu celălalt pentru a evita competiția între ei. Pe de altă parte, în a oligopol non-coluzivfirmele tind să concureze între ele, prin stabilirea propriei politici de preț și producție, care este independentă de celelalte firme.
Ce este oligopolul?
Oligopolul este un tip de piață caracterizat de câteva firme care oferă spre vânzare pe piață fie un produs omogen, fie un produs diferențiat.
De exemplu Furnizorii de servicii de telecomunicații.
Atunci când firmele vând produse omogene, se numesc oligopol pur, cum ar fi ciment, oțel, aluminiu etc., în timp ce dacă firmele vând produse diferențiate, se numește oligopol impur sau diferențiat, cum ar fi băuturile reci, automobile etc.
Această postare este despre diferența dintre oligopolul coluziv și cel non-coluziv.
Conținut: oligopol coluziv vs oligopol non-coluziv
Diagramă de comparație
| Baza pentru comparație | Oligopol coluziv | Oligopol non-coluziv |
|---|---|---|
| Sens | Un oligopol coluziv este unul în care firmele cooperează și nu concurează între ele în ceea ce privește prețul și producția. | Un oligopol non-coluziv este unul în care fiecare firmă din industrie urmărește o politică de preț și producție care este independentă de concurenți. |
| Profit | Profitul colectiv | Profit individual |
| Obiectiv | La reduce concurența și să creeze și să mențină bariere de intrare. | La menține concurența și să lucreze independent ca o afacere normală. |
| Decizia de preț și de ieșire | Mutuală sau interdependentă | Independent |
| Formarea monopolului | da | Nu |
| Pret avantaj | Consumatorii primesc mai puține avantaje de preț, datorită monopolului. | Consumatorii primesc avantaje de preț datorită concurenței dintre vânzători. |
| Loialitatea fata de marca | Nu este nevoie să suportați cheltuieli pentru a crea loialitatea mărcii. | Publicitatea puternică creează loialitate față de marcă. |
Definiția colusive oligopoly
Oligopolul colusiv se referă la o formă de oligopol în care firmele concurente se complică astfel încât să minimizeze concurența și să maximizeze profitul comun prin reducerea incertitudinilor apărute din cauza rivalității și vânzarea bunurilor și serviciilor la un preț de monopol. În aceasta, oligopoliții încheie un contract pentru a stabili nivelurile prețului și producției, în piață.
Poate fi găsit în industriile în care produsele vândute de firme sunt omogene. În acest tip de oligopol firmele știu că, dacă își măresc sau scad prețurile, va exista o deplasare a curbei cererii, deoarece produsele oferite de toată firma sunt omogene. Și astfel, clienții pot face achiziții indiferent de la orice firmă. Prin urmare, poate duce la o pierdere uriașă de profit la un război al prețurilor.
Prin urmare, decidând să nu concureze unul cu altul, ei pot stabili un preț de monopol care să fie perceput și să se ajungă la un acord cu privire la producția produsă de fiecare firmă. Procedând astfel, oligopoliștii pot obține maximizarea profitului comun, adică lucrând ca o singură firmă. Coluziunea poate fi de două tipuri:
- Cartelurile: Firmele producătoare încheie un acord formal care stabilește prețul și producția fiecărei firme care sunt membre ale cartelului. Deci, într-un cartel, firmele stabilesc în comun politica de preț și de producție prin intermediul unor acorduri. De exemplu OPEC
- Conducerea prețurilor: Există o înțelegere implicită între oligopoliști pentru a coordona prețurile, în care firma dominantă inițiază modificările de preț și toate celelalte firme urmează sau potrivesc modificarea prețului.
Poate fi folosit pentru a preveni incertitudinea cauzată de interdependență, pentru a preveni războaiele prețurilor, pentru a evita concurența, pentru a crește prețurile și, de asemenea, pentru a crește marjele de profit.
Poate fi un acord deschis sau unul tacit (Secret). În majoritatea națiunilor, un acord deschis privind formarea unui monopol este considerat ilegal și de aceea firmele apelează adesea la un acord tacit.
Citește și: Diferența dintre monopol și oligopol
Definiția non-Colusive Oligopoly
Oligopolul non-coluziv este cea mai veche teorie a competiției. Se referă la oligopolul în care firmele sunt în competiție între ele. Într-un oligopol non-coluziv sau non-cooperativ, firmele supraviețuiesc într-un mediu strategic, deoarece încep cu o anumită strategie, fără să se complice cu concurenții.
Deci, într-un oligopol non-coluziv:
- Firmele sunt independente unele de altele.
- Există un număr mare de firme.
- Barierele la intrare sunt foarte puține.
- Are reglementări guvernamentale stricte.
- Fiecare firmă își dezvoltă o așteptare cu privire la ceea ce firmele rivale urmează să facă.
Prin urmare, firmele trebuie să ia în considerare posibilele acțiuni ale concurenților și cum să reacționeze. Deci, un oligopol non-coluziv este caracterizat de inflexibilitatea prețurilor. Fiecare firmă aflată într-un oligopol non-coluziv încearcă să-și mărească cota de piață prin intermediul concurenței. Prin urmare, firmele preferă concurența decât coluziunea, ca modalitate de maximizare a profitului.
Citește și: Diferența dintre concurența perfectă și concurența monopolistă
Diferențele cheie între oligopolul coluziv și oligopolul non-coluziv
Deoarece am înțeles sensul și conceptul, să aruncăm o privire acum asupra diferenței dintre oligopolul coluziv și cel non-coluziv:
- Oligopolul colusiv poate fi definit ca forma de oligopol în care vânzătorii elimină concurența printr-un acord formal sau informal. Spre deosebire de aceasta, un oligopol non-coluziv este unul în care fiecare firmă își stabilește propriul preț și nivelul de producție și concurează pe piață.
- Într-un oligopol coluziv, firmele acționează ca un singur monopol și intenționează să-și mărească profitul colectiv, în loc de profitul individual. Spre deosebire de un oligopol necoluziv, firmele intenționează să-și crească propriul profit și să determine volumul de producție care urmează să fie produs, în ipoteza că firmele concurente nu ar modifica cantitatea furnizată de acestea.
- Firmele care operează în condițiile concurenței oligopoliste intră adesea într-un acord coluziv pentru a evita incertitudinea cauzată de interdependență, pentru a evita războaiele prețurilor și concurența tăioasă. Pe de altă parte, scopul unui oligopol necoluziv este de a menține concurența și de a lucra independent ca o afacere normală.
- Prețul unei decizii de producție în condițiile unui oligopol colusiv este reciproc și interdependent, în timp ce, în cazul oligopolului non-coluziv, decizia privind prețul și producția este independentă de alte firme.
- Într-un oligopol coluziv, firmele sunt de acord să stabilească prețurile și producția în comun, astfel încât acestea acționează ca o singură firmă, ceea ce duce la formarea unui monopol. Dar, într-un oligopol non-coluziv, deoarece nicio firmă nu se complică între ele și există un sentiment de concurență între ele, monopolul nu se formează.
- Întrucât oligopolul coluziv duce la crearea unui monopol, consumatorii primesc mai puține beneficii, deoarece produsele sunt oferite spre vânzare consumatorilor la același preț de către toți vânzătorii. Spre deosebire de un oligopol non-coluziv, monopolul nu există, ceea ce duce la concurență între firmele vânzătoare și astfel, consumatorii obțin beneficii de preț.
- Într-un oligopol coluziv, nu este nevoie să suportați cheltuieli pentru a crea loialitate față de brand. Pe de altă parte, într-un oligopol non-coluziv, reclama agresivă creează loialitate față de marcă.
Modele oligopolistice
- Cartelurile: Inițial, cuvântul „cartel” este folosit pentru acele acorduri în care există o agenție comună de vânzări care desfășoară activitățile de vânzare ale tuturor firmelor membre. Cu toate acestea, în prezent, toate acordurile formale, informale și tacite care au avut loc între oligopoliști sunt denumite carteluri. Deoarece tind să reducă concurența, acestea sunt considerate ilegale în multe țări.
- Conducerea prețurilor: Într-un model de conducere a prețurilor, o firmă dominantă fixează prețul bunurilor, în timp ce restul rivalilor îl urmează.
- Lider în prețuri la prețuri reduse: Pentru a maximiza profitul, o firmă cu costuri reduse stabilește un preț mai mic decât prețul de maximizare a profitului al firmei cu costuri mari, astfel încât firma cu costuri ridicate va fi forțată să-și scadă prețul.
- Lider de preț dominant pe piață: Conform acestui model, există una dintre puținele firme din industrie, producând un volum substanțial mare din producția totală a industriei și astfel domină piața. Firma își prognozează cererea și stabilește prețul în consecință, ceea ce îi crește profitul.
- Lider de preț barometric: În acest model, firma cea mai veche, cea mai mare, cea mai experimentată și respectată acționează ca custode pentru alte firme, ceea ce protejează interesele tuturor firmelor. Firma analizează starea pieței, în funcție de diverși factori precum cererea, costul de producție, concurența etc. și decide un preț, care este cel mai bun preț posibil, din punctul de vedere al tuturor firmelor din industrie.
- Liderarea prețurilor exploatatoare sau agresivă: În conformitate cu aceasta, o firmă dominantă își marchează conducerea prin aplicarea unor politici agresive de prețuri și astfel forțează alte firme existente în industrie să urmeze același regim de preț.
- Modelul Cournot: Acest model descrie o structură în industrie în care concurenții oferă produsul omogen. Aceștia concurează în funcție de cantitatea de producție produsă, independent și concomitent.
- Bertrand Model: Este un model economic, în care puține firme produc bunuri omogene și le vând multor clienți. Produsele identice sunt produse la un cost marginal constant. Fiecare firmă din industrie consideră prețul concurenților ca fiind fix, în momentul determinării prețului de perceput. Deci prețurile sunt stabilite independent.
- Modelul Edgeworth: În acest model, firmele vând produse omogene și au aceeași funcție de cost cu cost marginal zero. Se presupune că niciun duopolist nu poate produce producția, care este la fel de mare ca și piața concurențială.
- Modelul Stackelberg: În acest model, o firmă este lider de piață, în timp ce altele sunt adepți. firmele oferă produse omogene și concurează pe baza producției. În plus, producția este aleasă de firme secvenţial. Firma lider stabilește cantitatea înaintea oricărei alte firme. Este potrivit atunci când o firmă mare domină întreaga industrie.
- Model Sweezy: De asemenea, cunoscut sub numele de model de cerere îndoită. Conform acestui model, există doar câteva firme pe piață care vând produse diferențiate consumatorilor. Există bariere în calea intrării de noi firme. Se crede că firmele vor urma reducerea prețurilor, dar nu vor urma creșterea prețurilor.
Concluzie
Într-un oligopol necoluziv, firmele care activează în industrie sunt rivale, datorită interdependenței lor. În schimb, într-un oligopol coluziv, firmele concurente se unesc pentru a elimina cauza incertă a rivalității inerente între firme.
Diferențele înrudite
