Când ne gândim la motivație, primul lucru care ne lovește mintea este sursa ei – internă sau externă. Motivația intrinsecă poate fi descris cel mai bine ca un comportament dirijat de recompense interne. In contrast cu, motivație extrinsecă se referă la motivația bazată pe nevoi externe ale unei persoane precum bani, funcție, note etc.
Ce este Motivația?
Motivația poate fi înțeleasă ca forța invizibilă care mișcă, activează sau împinge oamenii și îi determină să acționeze. Este ceva care incită o persoană la acțiune și o face să continue cursul acțiunii cu entuziasm, pentru a-și îndeplini obiectivele dorite.
Când observăm o persoană care lucrează pentru a atinge un anumit scop sau rezultat, îl considerăm o motivație. Există două tipuri importante de motivație – motivația intrinsecă și motivația extrinsecă.
Conținut: Motivație intrinsecă Vs extrinsecă
Diagramă de comparație
| Baza pentru comparație | Motivația intrinsecă | Motivația extrinsecă |
|---|---|---|
| Sens | Motivația intrinsecă este una care vine din interiorul persoanei, în funcție de nevoile sale personale și de plăcerea oricărei sarcini. | Un tip de motivație care este indusă de forțe externe, în mod obișnuit de natură financiară se numește motivație extrinsecă. |
| Concentrează-te | Acțiune | Rezultat |
| Locus de control | Internă persoanei | Extern persoanei |
| Are ca scop | Ingrijirea, dezvoltarea si satisfacerea de sine si identificarea potentialului. | Câștigarea unei recompense sau evitarea anumitor consecințe. |
| Satisfacția nevoilor psihologice de bază | da | Nu |
| Ingrijorat cu | Cum se aliniază activitatea cu valorile unei persoane? | Cum afectează activitatea prezentul unei persoane? |
| Implica | Îmi face plăcere să lucreze la sarcină. | Evaluarea recompenselor și a premiilor pentru realizarea muncii. |
| Condus de | Dorințe și nevoi proprii. | Surse exterioare sau alte persoane. |
Definiția motivației intrinseci
Motivația intrinsecă este aceea în care comportamentul persoanei obține motivație dintr-o dorință internă de a face sau de a realiza ceva, de dragul propriu. Ea inițiază din sentimente de realizare, satisfacție, realizare, mai degrabă decât orice stimulent extern, presiune, termen limită etc.
Mai simplu spus, motivația de a adopta un anumit comportament vine din interior, deoarece este în mod natural satisfăcător. Ea apare din distracție, provocare, interes etc. Sursa motivației este inerentă sarcinii și astfel persoana este implicată automat în sarcină.
Mai mult, este legat de starea de autoactualizare, în care mulțumirea de a obține ceva neprețuit motivează din nou persoana, astfel încât motivația este autogenerată și nu are nimic de-a face cu recompensele financiare.
Motivația intrinsecă generează o calitate înaltă a muncii, îndeplinirea sarcinilor în timp util, îndeplinirea provocărilor și obținerea excelenței în sarcină.
Definiția Extrinsic Motivation
Motivația extrinsecă se referă la tipul de motivație în care motivația se datorează unor forțe externe, care te împinge să faci sau să realizezi ceva cu scopul de a câștiga o recompensă sau de a evita consecințele negative.
Este o formă de condiționare operantă. Condiționarea operantă folosește recompensa sau pedeapsa pentru a crește probabilitatea unui anumit comportament. Poate fi increment, faimă, note, recunoaștere, apreciere sau amenințare de pedeapsă etc.
Acest tip de motivație se bazează pe faptul că, dacă comportamentul uman este recompensat pozitiv pentru munca depusă, acesta tinde să se repete. Cu toate acestea, recompensa unui astfel de comportament trebuie să fie puternică și de lungă durată, astfel încât să își îmbunătățească probabilitatea de apariție.
Până acum, recompensa monetară este considerată cel mai bun stimulent pentru comportamentul dorit. Cu toate acestea, s-a susținut că dacă banii motivează de fapt oamenii sau pur și simplu îi împing la muncă. Aceasta poate include salarii mai mari, beneficii suplimentare, cum ar fi planuri de pensionare, schema de împărțire a profitului, vacanțe plătite, asigurări de sănătate, cupoane alimentare etc.
Diferențele cheie între motivația intrinsecă și cea extrinsecă
Diferența dintre motivația intrinsecă și cea extrinsecă poate fi trasată în mod clar din următoarele motive:
- În motivația intrinsecă, o persoană acționează pentru a realiza ceva, dar nu pentru orice recompensă externă, ci pentru a se bucura de proces sau a-l lua ca pe o oportunitate, pentru a explora lucruri/idei noi și, de asemenea, pentru a actualiza capacitățile. Dimpotrivă, în motivația extrinsecă, persoana adoptă un anumit comportament în încercarea de a câștiga o recompensă sau de a evita o anumită pedeapsă.
- În motivația intrinsecă, acțiunea este considerată importantă, asupra căreia persoana deține control. Prin urmare, îi face pe oameni să participe la o activitate din propria voință sau interes și nu pentru recompensa pe care o va aduce.
Spre deosebire de aceasta, în motivația extrinsecă, accentul este pus pe rezultatul care este obținut atunci când sarcina este finalizată. Aceasta înseamnă că îi face pe oameni să facă ceva pentru a obține o recompensă tangibilă sau intangibilă. - În motivația intrinsecă, locul de control se află în interiorul persoanei, care decide să îndeplinească sarcina. În schimb, în motivația extrinsecă, locul de control este extern persoanei despre care se spune că îndeplinește sarcina.
- Motivația intrinsecă are ca scop îngrijirea, dezvoltarea și satisfacerea propriei persoane, precum și identificarea potențialului și explorarea abilităților. Pe de altă parte, obiectivul motivației extrinseci este de a câștiga o recompensă sau de a evita un anumit rezultat negativ.
- Motivația intrinsecă este capabilă să satisfacă nevoile psihologice de bază ale unei persoane pentru independență, competență etc. În schimb, motivația extrinsecă nu satisface nevoile psihologice fundamentale ale unei persoane, cu toate acestea, ea îmbrățișează beneficii externe precum bani, putere, faimă etc.
- Motivația intrinsecă se ocupă de modul în care sarcina/activitatea desfășurată se aliniază cu valorile persoanei? Spre deosebire de aceasta, motivația extrinsecă se referă la modul în care activitatea va afecta prezentul unei persoane?
- În motivația intrinsecă, persoana se bucură de sarcină, dar în motivația extrinsecă, persoana acordă mai mult accent premiilor și recompenselor primite la îndeplinirea sarcinii.
- Motivația intrinsecă este condusă de propriile dorințe și nevoi ale unei persoane. În contrast, motivația extrinsecă este condusă de alte surse, de obicei o altă persoană.
Concluzie
Motivația este o forță interioară care conduce comportamentul angajatului. Acestea se bazează pe nevoi, recompense și eforturi. Ambele tipuri de motivație sunt importante în viață. Motivația intrinsecă este acea ieșire din interiorul căreia instigă o persoană să desfășoare o activitate, pentru propria satisfacție. Pe de altă extremă, motivația extrinsecă este atunci când faci ceva din cauza unei forțe externe și nu pentru împlinirea interioară.
În motivația extrinsecă, există un rezultat tangibil sau intangibil care acționează ca o recompensă pe care o persoană dorește să o obțină, dar în motivația intrinsecă, recompensa este comportamentul în sine.
Diferențele înrudite
