externalizarea este un proces de angajare a unei alte entități pentru a îndeplini anumite funcții sau servicii, în numele companiei, în loc să le întreprindă intern. Dimpotriva, insourcing se referă la delegarea unui proiect către o persoană sau un departament din cadrul organizației, în locul unui furnizor extern.
În ultimele decenii, externalizarea a câștigat multă atenție și popularitate în lumea afacerilor. Există o serie de activități sau servicii care sunt externalizate în prezent, de la producție la resurse umane, de la suport pentru clienți la back-office și de la marketing la proiectare.
Insourcing este un termen în tendințe în zilele noastre, care este adoptat de multe companii, pentru a îndeplini sarcina în mod eficient folosind propriile facilități și resurse. Este ca o investiție, să-ți dezvolți propriul personal pentru realizarea acelor activități care altfel ar putea fi externalizate.
În această secțiune, vom discuta diferența dintre externalizare și externalizare.
Conținut: Insourcing vs Outsourcing
Diagramă de comparație
| Baza pentru comparație | Insourcing | externalizarea |
|---|---|---|
| Sens | Insourcing, este aprovizionarea internă a operațiunilor de afaceri, adică alocarea sau realocarea resurselor în cadrul organizației, indiferent de locul, care a fost externalizat anterior. | Externalizarea se referă la alocarea sau realocarea operațiunilor de afaceri non-core către o sursă externă sau, de exemplu, externă. |
| Locație | Activitățile din surse se desfășoară separat în sediul deținut de companie. | Activitățile care sunt externalizate se desfășoară la compania căreia îi sunt externalizate activitățile. |
| Cheltuieli | Pe măsură ce resursele existente ale companiei sunt utilizate, costul este scăzut. | Economiile de costuri se pot bucura datorită economiilor de scară. |
| Confidențialitate | Informațiile sensibile și confidențiale nu vor fi în pericol. | Informațiile sensibile și confidențiale pot fi în pericol. |
| Control | Control deplin asupra operațiunilor și angajaților. | Lipsa de control asupra operațiunilor și angajaților. |
| Obiectiv | Pentru a avea un nivel mare de control și supraveghere. | Pentru a reduce costurile și, de asemenea, pentru a se concentra pe activitățile de bază ale afacerii. |
Definiţia Insourcing
Insourcing înseamnă a aduce sau adăuga anumite eficiențe pentru a satisface nevoile pe termen scurt sau a investi în formarea și dezvoltarea angajaților existenți pentru a îndeplini sarcini variate care pot fi externalizate. Este practic o decizie de afaceri de a întreprinde funcțiile, procesele sau proiectele cu resurse deținute de companie, astfel încât să exploateze și să cultive talentul intern.
Mai simplu spus, este procesul de readucere a proceselor, funcțiilor și departamentelor externalizate, pentru a le îndeplini pe plan intern.
Cel mai mare avantaj al insourcing-ului este că facilitează un nivel ridicat de control asupra calității muncii și a persoanelor care le execută. Mai mult, adăugarea de membri competenți ai echipei în afacere sau pregătirea personalului existent pentru a efectua activitățile din surse poate ajuta la atingerea unor noi culmi. Prin urmare, ajută la construirea unei echipe de personal capabil.
De ce Insourcing?
Multe companii folosesc această tehnică atunci când nu este mulțumită de serviciile furnizate de furnizorul de externalizare, compania poate alege să externalizeze acea sarcină sau funcție care a fost externalizată și să o atribuie unui individ sau departament, care are o mai bună înțelegere a sarcinii respective/ funcţie.
Limitările de Insourcing
Insourcing-ul are și anumite limitări, în sensul că necesită investiții uriașe în reconstruirea unei întregi echipe și pentru a le oferi resursele și facilitățile necesare. De asemenea, poate fi un proces consumator de timp.
Definiţia Outsourcing
Externalizarea presupune delegarea operațiunilor comerciale necritice sau a locurilor de muncă, care au fost efectuate în mod tradițional intern către o entitate externă (de obicei un furnizor străin) care este specializată în acel serviciu. Se poate face pe plan intern sau internațional.
Cu alte cuvinte, se referă la subcontractarea oricărei părți a lanțului valoric al companiei către furnizorul extern care are experiență în acel domeniu.
Compania care caută să-și externalizeze funcțiile interne de afaceri este denumită firma client întrucât compania care furnizează servicii de outsourcing organizației client se numește ca furnizor de externalizare sau furnizor de servicii. În aceasta, cele două companii semnează un contract pe o perioadă determinată.
Outsourcing nu doar alocă o anumită operațiune, ci și riscul și responsabilitatea asociate cu operațiunea respectivă sunt alocate acelei entități.
De ce Outsourcing?
Este utilizat în industriile în care există o lipsă de forță de muncă pentru o anumită poziție sau muncă și, de asemenea, atunci când costul angajării forței de muncă pentru o anumită funcție este ridicat. Motivul principal din spatele externalizării este că aceasta reduce cheltuielile de producere a unui produs, rezultând o creștere a marjei de profit. În plus, externalizarea eliberează fonduri, personal, timp și facilități.
Limitările externalizării
Externalizarea are și anumite limitări, cum ar fi lipsa de control asupra calității muncii și a persoanelor care le execută. În plus, există o lipsă de relație și comunicare cu angajații cheie.
Diferențele cheie între externalizare și externalizare
Punctele următoare vor discuta despre diferența dintre externalizare și externalizare:
- Insourcing-ul este o practică de delegare a proiectului către o persoană sau un departament din cadrul organizației, mai degrabă decât contractarea cu o entitate externă. Pe de altă parte, externalizarea este o tehnică de angajare a unei organizații externe pentru îndeplinirea unor funcții specifice de afaceri, în loc să o desfășoare, în interior.
- In insourcing, activitatile se desfasoara separat in cadrul companiei, indiferent de locatia acesteia. În schimb, activitățile externalizate se desfășoară în cadrul companiei căreia îi sunt repartizate. Externalizarea se poate face pe plan intern sau internațional.
- Insourcing-ul foloseste resursele si facilitatile companiei, astfel incat costul poate fi mic, cu toate acestea, investitiile sunt facute de catre companie in construirea unei echipe si dezvoltarea personalului care tinde sa creasca costul total. În schimb, externalizarea are ca rezultat economii de costuri datorită economiilor de scară.
- Când vine vorba de confidențialitate, nu există un astfel de risc în cazul externalizării activităților, dar în externalizare ar putea exista un anumit grad de risc.
- În externalizare, există un control complet asupra operațiunilor și angajaților companiei. Spre deosebire de aceasta, în externalizarea, există puțin sau deloc control asupra modului în care funcționează organizația externă.
- Externalizarea este utilizată în principal de companii pentru a reduce costurile, cum ar fi cheltuielile generale, costul forței de muncă, echipamentele și tehnologia. Este considerată cea mai bună opțiune atunci când costul de cumpărare a bunurilor sau serviciilor este comparativ mai mic decât pentru fabricarea bunurilor sau prestarea de servicii pe plan intern. Dimpotrivă, insourcing-ul este potrivit atunci când doriți să controlați activitățile de afaceri în loc să le încredințați unei părți externe.
Concluzie
Insourcing-ul este adecvat atunci când cerințele de afaceri sunt doar pe termen scurt, precum și atunci când este nevoie de a construi o echipă talentată și capabilă pentru aceasta. Spre deosebire de externalizarea este o alternativă excelentă atunci când afacerile trebuie să reducă costurile, dar necesită expertiză în muncă.
Diferențele înrudite
