Tranzacționarea excesivă

Ce este supratrading?

Tranzacționarea excesivă se referă la cumpărarea și vânzarea excesivă de acțiuni fie de către un broker, fie de către un comerciant individual. Ambele sunt situații complet diferite și au implicații foarte diferite.

Înțelegerea supratradingului

Un comerciant individual, indiferent dacă lucrează pentru el însuși sau este angajat la un birou de tranzacționare de către o firmă financiară, va avea reguli cu privire la riscul pe care și-l poate asuma (inclusiv câte tranzacții sunt potrivite pentru el să facă). Odată ce au atins această limită, a continua tranzacționarea înseamnă a face acest lucru nefondat. Deși un astfel de comportament poate fi rău pentru comerciant sau pentru firmă, nu este reglementat în niciun fel de entități externe.

Cu toate acestea, un broker face tranzacții în exces atunci când cumpără și vând în mod excesiv acțiuni în numele investitorului doar de dragul generării de comisioane. Tranzacționarea excesivă, cunoscută și sub denumirea de churning, este o practică interzisă în temeiul legislației privind valorile mobiliare. Investitorii pot observa că brokerul lor a tranzacționat în exces atunci când frecvența tranzacțiilor lor devine contraproductivă pentru obiectivele lor de investiții, conducând costurile comisioanelor constant mai mari fără rezultate observabile în timp.

Supratranzacționarea poate apărea din mai multe motive, dar toate au același rezultat: performanța slabă a investițiilor în detrimentul taxelor de broker crescute. Unul dintre motivele pentru care se știe că această practică apare apare atunci când brokerii sunt presați să plaseze titluri de valoare nou emise, subscrise de filiala de investiții bancare a unei firme.

De exemplu, fiecare broker poate primi un bonus de 10% dacă poate asigura clienților săi o anumită alocare a unei noi valori mobiliare. Este posibil ca astfel de stimulente să nu aibă în vedere interesul investitorilor. Investitorii se pot proteja de supratrading (sau de schimbare) printr-un cont wrap – un tip de cont gestionat pentru o rată fixă, mai degrabă decât să percepe un comision pentru fiecare tranzacție.

Comercianții individuali fac de obicei supratranzacții după ce au suferit o pierdere semnificativă sau un număr de pierderi mai mici într-o serie lungă de pierderi. Pentru a-și recupera capitalul sau pentru a căuta „răzbunare” pe piață după un șir de tranzacții pierdute, aceștia pot încerca mai mult să obțină profit oriunde pot, de obicei prin creșterea dimensiunii și frecvenței tranzacțiilor lor. În timp ce această practică duce adesea la o performanță slabă a comerciantului, SEC nu reglementează acest tip de comportament, deoarece se face pe cont propriu al comerciantului.

Securities and Exchange Commission (SEC) definește supratrading (turning) ca cumpărarea și vânzarea excesivă în contul unui client pe care brokerul îl controlează pentru a genera comisioane crescute. Brokerii care tranzacționează în exces pot încălca Regula SEC 15c1-7 care reglementează comportamentul manipulator și înșelător.

Autoritatea de Reglementare a Industriei Financiare (FINRA) guvernează supratranzacționarea în conformitate cu regula 2111, iar Bursa de Valori din New York (NYSE) interzice practica în conformitate cu Regula 408(c). Investitorii care cred că sunt victime ale cedării pot depune o plângere fie la SEC, fie la FINRA.

Tipuri de supratrading printre investitori

Supratranzacționarea în cont propriu poate fi redusă doar prin autoreglementare. Mai jos sunt câteva forme obișnuite de supratrading în care se pot angaja investitorii și că încep să se informeze despre fiecare poate duce la o mai bună conștientizare de sine.

• Supratranzacționare discreționară: Comerciantul discreționar folosește dimensiuni flexibile ale pozițiilor și efectul de levier și nu stabilește reguli pentru schimbarea dimensiunii. Deși o astfel de flexibilitate poate avea avantajele sale, de cele mai multe ori, se dovedește a fi căderea comerciantului.
• Supratrading tehnic: Comercianții care nu cunosc indicatorii tehnici îi folosesc adesea ca justificare pentru a face o tranzacție predeterminată. Ei au decis deja ce poziție să ia și apoi caută indicatori care să le susțină decizia, permițându-le să se simtă mai confortabil. Apoi ei dezvoltă reguli, învață mai mulți indicatori și elaborează un sistem. Acest comportament este clasificat ca părtinire de confirmare și de obicei duce la pierderi sistemice în timp.
• Tranzacționarea excesivă a puștilor: Poftiți de acțiune, comercianții dezvoltă adesea o abordare de tip „shotgun blast”, cumpărând orice și tot ce cred ei că ar fi bun. Un semn revelator al supratradingului cu pușcă este mai multe poziții mici deschise concomitent, pentru care niciuna dintre ele nu are un plan specific pentru comerciant. Dar o diagnosticare și mai fermă poate fi făcută prin revizuirea istoricului comerțului și apoi întrebând de ce a fost efectuată o anumită tranzacție în acel moment. Un comerciant de puști se va lupta să ofere un răspuns specific la această întrebare.

Prevenirea supratradingului

Există câțiva pași pe care comercianții îi pot lua pentru a preveni supratranzacționarea:

• Exersați conștiința de sine: Investitorii care sunt conștienți că ar putea tranzacționa în exces pot lua măsuri pentru a preveni apariția acesteia. Evaluările frecvente ale activității de tranzacționare pot dezvălui modele care sugerează că un investitor ar putea tranzacționa în exces. De exemplu, o creștere progresivă a numărului de tranzacții în fiecare lună poate fi un semn revelator al problemei.
• Ia o pauză: Tranzacționarea excesivă poate fi cauzată de investitorii care simt că ar trebui să facă o tranzacție. Acest lucru duce adesea la tranzacții mai puțin decât optime care au ca rezultat o pierdere. Luarea timpului liber de la tranzacționare permite investitorilor să își reevalueze strategiile de tranzacționare și să se asigure că se potrivesc obiectivelor lor generale de investiții.
• Creați reguli: Adăugarea de reguli pentru a intra într-o tranzacție poate împiedica investitorii să plaseze ordine care se abat de la planul lor de tranzacționare. Regulile pot fi create folosind analize tehnice sau fundamentale sau o combinație a ambelor. De exemplu, un investitor ar putea introduce o regulă care le permite să efectueze o tranzacție numai dacă media mobilă pe 50 de zile a depășit recent media mobilă pe 200 de zile și acțiunile plătesc un randament mai mare de 3%.
• Fiți angajat în gestionarea riscurilor: Comercianții care exercită un management strict al dimensiunii poziției tind să-i depășească pe cei care nu o fac, indiferent de sistemele sau intervalele de timp tranzacționate. Gestionarea riscului asupra comerțului individual va reduce, de asemenea, probabilitatea unei reduceri mari, reducând, la rândul său, capcanele psihologice care provin din astfel de circumstanțe.