Ce este tranzacționarea proprie?
Tranzacționarea proprie se referă la o firmă financiară sau o bancă comercială care investește pentru câștiguri directe pe piață, mai degrabă decât să câștige comisioane de dolari prin tranzacționarea în numele clienților. Cunoscut și sub denumirea de „prop trading”, acest tip de activitate de tranzacționare are loc atunci când o firmă financiară alege să profite din activitățile de piață, mai degrabă decât din comisioanele cu marjă subțire obținute prin activitatea de tranzacționare a clienților. Tranzacționarea în proprietate poate implica tranzacționarea de acțiuni, obligațiuni, mărfuri, valute sau alte instrumente.
Firmele financiare sau băncile comerciale care se angajează în tranzacționare proprie cred că au un avantaj competitiv care le va permite să obțină un randament anual care depășește investițiile în index, aprecierea randamentului obligațiunilor sau alte stiluri de investiții.
1:18
Tranzacționare de proprietate
Recomandări cheie
- Comercianții proprietari pot executa o gamă largă de strategii de piață care includ arbitrajul indicilor, arbitrajul statistic, arbitrajul fuziunilor, analiza fundamentală, arbitrajul volatilității, analiza tehnică și/sau tranzacționarea macro globală.
- Analiștii de piață înțeleg că marile instituții financiare ofusca în mod intenționat detaliile privind operațiunile de tranzacționare cu drepturi de proprietate sau fără drepturi de proprietate pentru a ascunde activitățile care promovează interesul corporativ.
Cum funcționează tranzacționarea proprie?
Tranzacționarea proprie, cunoscută și sub denumirea de „prop trading”, are loc atunci când un birou de tranzacționare la o instituție financiară, o firmă de brokeraj, o bancă de investiții, un fond speculat sau o altă sursă de lichiditate utilizează capitalul și bilanțul firmei pentru a efectua tranzacții financiare de auto-promovare. Aceste tranzacții sunt de obicei de natură speculativă, executate printr-o varietate de instrumente derivate sau alte vehicule de investiții complexe.
Beneficiile tranzacționării de proprietate
Există multe beneficii pe care tranzacționarea în proprietate le oferă unei instituții financiare sau unei bănci comerciale, în special profituri trimestriale și anuale mai mari. Atunci când o firmă de brokeraj sau o bancă de investiții tranzacționează în numele clienților, aceasta obține venituri sub formă de comisioane și comisioane. Acest venit poate reprezenta un procent foarte mic din suma totală investită sau din câștigurile generate, dar procesul permite și unei instituții să realizeze 100% din câștigurile obținute dintr-o investiție.
Al doilea beneficiu este că instituția poate stoca un inventar de valori mobiliare. Acest lucru ajută în două moduri. În primul rând, orice inventar speculativ permite instituției să ofere clienților un avantaj neașteptat. În al doilea rând, ajută aceste instituții să se pregătească pentru piețele în scădere sau nelichide atunci când devine mai dificil să cumpărați sau să vindeți titluri de valoare pe piața deschisă.
Beneficiul final este asociat cu al doilea beneficiu. Tranzacționarea în proprietate permite unei instituții financiare să devină un creator de piață influent prin furnizarea de lichidități pentru un anumit titlu sau grup de titluri.
Un exemplu de birou de tranzacționare proprietar
Pentru ca tranzacționarea proprie să fie eficientă și, de asemenea, să țină cont de clienții instituției, biroul de tranzacționare proprietar este în mod normal „deconectat” de alte birouri de tranzacționare. Acest birou este responsabil pentru o parte din veniturile instituției financiare, fără legătură cu munca clientului, acționând în mod autonom.
Cu toate acestea, birourile de tranzacționare proprietare pot funcționa și ca creatori de piață, așa cum s-a subliniat mai sus. Această situație apare atunci când un client dorește să tranzacționeze o cantitate mare dintr-un singur titlu sau să tranzacționeze un titlu foarte nelichid. Deoarece nu există mulți cumpărători sau vânzători pentru acest tip de tranzacție, un birou de tranzacționare proprietar va acționa ca cumpărător sau vânzător, inițiind cealaltă parte a tranzacției cu clientul.
