Ce este un test de stres bancar?
Un test de stres bancar este o analiză efectuată în cadrul unor scenarii ipotetice menite să determine dacă o bancă are suficient capital pentru a rezista unui șoc economic negativ. Aceste scenarii includ situații nefavorabile, cum ar fi o recesiune profundă sau o prăbușire a pieței financiare. În Statele Unite, băncile cu active de 50 de miliarde de dolari sau mai mult sunt obligate să treacă prin teste de stres interne efectuate de propriile echipe de management al riscului și de Rezerva Federală.
Testele de criză ale băncilor au fost puse în aplicare pe scară largă după criza financiară din 2008. Multe bănci și instituții financiare au fost lăsate sever subcapitalizate. Criza le-a dezvăluit vulnerabilitatea la prăbușirile pieței și la recesiunile economice. Drept urmare, autoritățile federale și financiare au extins considerabil cerințele de raportare de reglementare pentru a se concentra pe adecvarea rezervelor de capital și a strategiilor interne de gestionare a capitalului. Băncile trebuie să-și determine în mod regulat solvabilitatea și să o documenteze.
Recomandări cheie
- Un test de stres bancar este o analiză pentru a determina dacă o bancă are suficient capital pentru a face față unei crize economice sau financiare.
- Testele de criză ale băncilor au fost puse în aplicare pe scară largă după criza financiară din 2008.
- Autoritățile financiare federale și internaționale solicită tuturor băncilor de o anumită dimensiune să efectueze teste de stres și să raporteze rezultatele în mod regulat.
- Băncile care eșuează testele de stres trebuie să ia măsuri pentru a-și păstra sau a-și consolida rezervele de capital.
Cum funcționează un test de stres bancar
Testele de stres se concentrează pe câteva domenii cheie, cum ar fi riscul de credit, riscul de piață și riscul de lichiditate, pentru a măsura situația financiară a băncilor într-o criză. Folosind simulări pe computer, scenariile ipotetice sunt create folosind diverse criterii de la Rezerva Federală și Fondul Monetar Internațional (FMI). Banca Centrală Europeană (BCE) are, de asemenea, cerințe stricte de testare a stresului care acoperă aproximativ 70% din instituțiile bancare din zona euro. Testele de stres conduse de companie sunt efectuate pe o bază semestrială și se încadrează în termene stricte de raportare.
Toate testele de stres includ un set standard de scenarii pe care le-ar putea experimenta băncile. O situație ipotetică ar putea implica un anumit dezastru într-un anumit loc – un uragan din Caraibe sau un război în Africa de Nord. Sau ar putea include toate următoarele care se întâmplă în același timp: o rată a șomajului de 10%, o scădere generală de 15% a stocurilor și o scădere cu 30% a prețurilor caselor. Băncile ar putea apoi să folosească următoarele nouă trimestre ale situațiilor financiare proiectate pentru a determina dacă au suficient capital pentru a trece de criză.
Există și scenarii istorice, bazate pe evenimente financiare reale din trecut. Prăbușirea bulei tehnologice în 2000, prăbușirea creditelor ipotecare subprime din 2007 și criza coronavirusului din 2020 sunt doar exemplele cele mai proeminente. Printre altele se numără prăbușirea bursierei din 1987, criza financiară asiatică de la sfârșitul anilor 1990 și criza datoriilor suverane europene din 2010 până în 2012.
În 2011, SUA au instituit reglementări care impun băncilor să efectueze o analiză și o revizuire cuprinzătoare a capitalului (CCAR), care include rularea diferitelor scenarii de teste de stres.
Beneficiile testelor de stres bancare
Scopul principal al unui test de stres este de a vedea dacă o bancă are capitalul necesar pentru a se gestiona singură în perioadele grele. Băncile care trec prin teste de stres sunt obligate să-și publice rezultatele. Aceste rezultate sunt apoi făcute publice pentru a arăta cum va gestiona banca o criză economică majoră sau un dezastru financiar.
Reglementările impun companiilor care nu trec teste de stres să-și reducă plățile de dividende și răscumpărările de acțiuni pentru a-și păstra sau a-și consolida rezervele de capital. Acest lucru poate împiedica băncile subcapitalizate să nu rămână în plată și să oprească o rulare asupra băncilor înainte de a începe.
Uneori, o bancă obține o trecere condiționată la un test de stres. Asta înseamnă că banca a fost aproape de eșuare și riscă să nu poată face distribuții în viitor. Reducerea dividendelor în acest fel are adesea un impact negativ puternic asupra prețurilor acțiunilor. În consecință, permisele condiționate încurajează băncile să-și construiască rezervele înainte de a fi obligate să reducă dividendele. În plus, băncile care trec în mod condiționat trebuie să prezinte un plan de acțiune.
Critica testelor de stres bancare
Criticii susțin că testele de stres sunt adesea excesiv de solicitante. Cerând băncilor să poată face față perturbărilor financiare de o dată în secol, autoritățile de reglementare le forțează să rețină prea mult capital. Ca urmare, există o subacordare a creditelor către sectorul privat. Aceasta înseamnă că întreprinderile mici solvabile și cei care cumpără pentru prima dată casele ar putea să nu poată obține împrumuturi. Cerințele de capital prea stricte pentru bănci au fost chiar învinuite pentru ritmul relativ lent al redresării economice după 2008.
Criticii susțin, de asemenea, că testele de rezistență ale băncilor nu au suficientă transparență. Unele bănci pot păstra mai mult capital decât este necesar, doar în cazul în care cerințele se schimbă. Momentul testării de stres poate fi uneori dificil de prezis, ceea ce face băncile să fie precaute cu privire la acordarea de credite în timpul fluctuațiilor normale ale afacerii. Pe de altă parte, dezvăluirea prea multor informații ar putea permite băncilor să mărească artificial rezervele la timp pentru teste.
Exemple reale de teste de stres bancar
Multe bănci eșuează testele de stres din lumea reală. Chiar și instituțiile prestigioase se pot împiedica. De exemplu, Santander și Deutsche Bank au eșuat testele de stres de mai multe ori.
