Subvenţie

Ce este o subvenție?

O subvenție este un beneficiu acordat unei persoane, unei întreprinderi sau unei instituții, de obicei de către guvern. Poate fi directă (cum ar fi plățile în numerar) sau indirectă (cum ar fi scutirile fiscale). Subvenția este de obicei acordată pentru a elimina un anumit tip de povară și este adesea considerată a fi în interesul general al publicului, acordată pentru a promova un bun social sau o politică economică.

Cum funcționează o subvenție

O subvenție este, în general, o formă de plată – furnizată direct sau indirect – persoanei fizice sau entității comerciale beneficiare. Subvențiile sunt în general văzute ca un tip privilegiat de ajutor financiar, deoarece reduc o povară asociată care era anterior percepută asupra beneficiarului sau promovează o anumită acțiune prin acordarea de sprijin financiar.

Subvențiile au un cost de oportunitate. Luați în considerare din nou subvenția agricolă din Epoca Depresiei: a avut efecte foarte vizibile, iar fermierii au văzut profiturile crescând și au angajat mai mulți muncitori. Costurile invizibile includ ceea ce s-ar fi întâmplat cu toți acești dolari fără subvenție. Banii din subvenții au trebuit să fie impozitați din venitul individual, iar consumatorii au fost loviți din nou când s-au confruntat cu prețuri mai mari la alimente la magazinul alimentar.

Tipuri de subvenții

O subvenție sprijină de obicei anumite sectoare ale economiei unei națiuni. Poate sprijini industriile aflate în dificultate prin scăderea sarcinilor care le revin sau poate încuraja noile dezvoltări, oferind sprijin financiar pentru eforturile. Adesea, aceste domenii nu sunt susținute eficient prin acțiunile economiei generale sau poate subminate de activitățile din economiile rivale.

Subvenții directe vs. indirecte

Subvențiile directe sunt acelea care implică o plată reală de fonduri către un anumit individ, grup sau industrie. Subvențiile indirecte sunt cele care nu dețin o valoare monetară predeterminată sau implică cheltuieli efective de numerar. Acestea pot include activități precum reducerile de preț pentru bunurile sau serviciile necesare care pot fi susținute de guvern. Acest lucru permite ca articolele necesare să fie achiziționate sub rata actuală a pieței, rezultând economii pentru cei pentru care subvenția este concepută.

Subvenții guvernamentale

Există multe forme de subvenții acordate de guvern. Două dintre cele mai comune tipuri de subvenții individuale sunt plățile sociale și prestațiile de șomaj. Obiectivul acestor tipuri de subvenții este de a ajuta persoanele care suferă temporar din punct de vedere economic. Alte subvenții, cum ar fi ratele dobânzilor subvenționate la împrumuturile pentru studenți, sunt acordate pentru a încuraja oamenii să-și continue studiile.

Odată cu intrarea în vigoare a Affordable Care Act (ACA), mai multe familii din SUA au devenit eligibile pentru subvenții, în funcție de venitul și dimensiunea gospodăriei. Aceste subvenții sunt concepute pentru a reduce costurile din buzunar pentru primele de asigurare. În aceste cazuri, fondurile asociate subvențiilor sunt trimise direct către societatea de asigurări căreia i se datorează primele, scăzând suma de plată cerută de la gospodărie.

Subvențiile întreprinderilor sunt acordate pentru a sprijini o industrie care se luptă împotriva concurenței internaționale care a scăzut prețurile, astfel încât afacerea națională să nu fie profitabilă fără subvenție. Din punct de vedere istoric, marea majoritate a subvențiilor din Statele Unite au fost îndreptate către patru industrii: agricultură, instituții financiare, companii petroliere și companii de utilități.

Avantajele și dezavantajele subvențiilor

Există diferite rațiuni pentru acordarea de subvenții publice: unele sunt economice, altele sunt politice, iar altele provin din teoria dezvoltării socio-economice. Teoria dezvoltării sugerează că unele industrii au nevoie de protecție împotriva concurenței externe pentru a maximiza beneficiile interne.

Tehnic vorbind, o economie de piață liberă este lipsită de subvenții; introducerea unuia îl transformă într-o economie mixtă. Economiștii și factorii de decizie dezbat adesea meritele subvențiilor și, prin extensie, gradul în care o economie ar trebui să fie una mixtă.

Avantaje

Economiștii pro-subvenții susțin că subvențiile pentru anumite industrii sunt vitale pentru a sprijini afacerile și locurile de muncă pe care le creează. Economiștii care promovează o economie mixtă susțin adesea că subvențiile sunt justificate pentru a oferi un nivel optim de bunuri și servicii din punct de vedere social, care va duce la eficiență economică.

În modelele economice neoclasice contemporane, există circumstanțe în care oferta reală a unui bun sau serviciu scade sub nivelul de echilibru teoretic – o lipsă nedorită, care creează ceea ce economiștii numesc un eșec al pieței.

O formă de corectare a acestui dezechilibru este subvenționarea bunului sau serviciului care este insuficient furnizat. Subvenția reduce costul pentru producători de a aduce bunul sau serviciul pe piață. Dacă este asigurat nivelul corect de subvenție, toate celelalte lucruri fiind egale, eșecul pieței ar trebui corectat.

Cu alte cuvinte, conform teoriei echilibrului general, subvențiile sunt necesare atunci când un eșec al pieței determină o producție prea mică într-o anumită zonă. În mod teoretic, ar împinge producția înapoi la niveluri optime.

Unii spun că bunurile sau serviciile oferă ceea ce economiștii numesc externalități pozitive. O externalitate pozitivă se realizează ori de câte ori o activitate economică oferă un beneficiu indirect unui terț.

Totuși, deoarece terțul nu intră direct în decizie, activitatea se va produce doar în măsura în care îi avantajează direct pe cei direct implicați, lăsând pe masă potențiale câștiguri sociale.

Multe subvenții sunt implementate pentru a încuraja activitățile care produc externalități pozitive care altfel nu ar putea fi furnizate la pragul optim din punct de vedere social. Omologul acestui tip de subvenție este impozitarea activităților care produc externalități negative.

Dezavantaje

Între timp, alți economiști consideră că forțele pieței libere ar trebui să determine dacă o afacere supraviețuiește sau eșuează. Dacă eșuează, acele resurse sunt alocate unei utilizări mai eficiente și mai profitabile. Ei susțin că subvențiile pentru aceste afaceri susțin pur și simplu o alocare ineficientă a resurselor.

Economiștii pieței libere se feresc de subvenții din mai multe motive. Unii susțin că subvențiile denaturează în mod inutil piețele, prevenind rezultate eficiente și deturnând resursele de la utilizări mai productive către cele mai puțin productive.

Preocupări similare vin din partea celor care sugerează că calculul economic este prea inexact și modelele microeconomice sunt prea nerealiste pentru a calcula vreodată corect impactul eșecului pieței. Alții sugerează că cheltuielile guvernamentale pentru subvenții nu sunt niciodată la fel de eficiente precum susțin proiecțiile guvernamentale că va fi. Costurile și consecințele nedorite ale aplicării subvențiilor merită rareori, susțin ei.

O altă problemă, subliniază antagoniştii, este că actul de subvenţionare ajută la coruperea procesului politic. Potrivit teoriilor politice ale captării reglementărilor și căutării de renta, subvențiile există ca parte a unei alianțe nesfânte între marile afaceri și stat. Companiile apelează adesea la guvern pentru a se proteja de concurență. La rândul lor, afacerile donează politicienilor sau le promit beneficii după cariera lor politică.

Chiar dacă o subvenție este creată cu intenții bune, fără nicio conspirație sau auto-căutare, ea crește profiturile celor care beneficiază de un tratament benefic și creează astfel un stimulent de a face lobby pentru continuarea ei, chiar și după ce nevoia sau utilitatea ei se epuizează. Acest lucru poate permite intereselor politice și de afaceri să creeze un beneficiu reciproc în detrimentul contribuabililor și/sau al firmelor sau industriilor competitive.

consideratii speciale

Există câteva moduri diferite de a evalua succesul subvențiilor guvernamentale. Majoritatea economiștilor consideră o subvenție un eșec dacă nu reușește să îmbunătățească economia generală. Factorii de decizie, totuși, ar putea considera că este un succes dacă ajută la atingerea unui obiectiv diferit. Cele mai multe subvenții sunt eșecuri pe termen lung în sens economic, dar totuși ating obiective culturale sau politice.

Un exemplu al acestor evaluări concurente ar putea fi văzut în Marea Depresiune. Președinții Hoover și Roosevelt au stabilit prețuri minime pentru produsele agricole și au plătit fermierii să nu producă. Scopul lor politic a fost să împiedice scăderea prețurilor la alimente și să protejeze micii fermieri. În această măsură, subvenția a fost un succes.

Dar efectul economic a fost cu totul altul. Prețurile artificial ridicate la alimente au scăzut nivelul de trai al consumatorilor și i-au forțat pe oameni să cheltuiască mai mult pentru alimente decât ar fi făcut-o altfel. Cei din afara industriei agricole erau mai proaste în termeni economici absoluti.

Uneori, subvențiile pot părea că și-au urmat cursul sau continuă să creeze o piață artificială, dar există și alți factori care le mențin pe loc. Subvențiile de producție acordate de țările G20 au fost în medie de 290 de miliarde de dolari pe an între 2017 și 2019, 95% fiind destinate petrolului și gazelor. Între timp, subvențiile globale pentru consum în 2019 au fost de 320 de miliarde de dolari, determinate în mare parte de petrol și gaze.

Combinația producției de subvenții pentru consum în industria petrolului și gazelor creează supraconsumul prin scăderea artificială a prețului combustibililor fosili. Cu toate acestea, aceste subvenții (atât pe partea de producție, cât și de consum) au o mulțime de sprijin politic și sistemic și respingere din partea companiilor de consum și energie, care ar fi afectate dacă reforma ar avea loc.

În ceea ce privește economia politică pragmatică, o subvenție are succes din punctul de vedere al susținătorilor săi dacă reușește să transfere bogăție către beneficiarii săi și să contribuie la realegerea susținătorilor săi politici.

Cei mai puternici susținători ai subvențiilor tind să fie cei care câștigă direct sau indirect din ele, iar stimulentul politic de a „aduce acasă slănina” pentru a-și asigura sprijinul din partea intereselor speciale este o ademenire puternică pentru politicieni și factorii de decizie.