Ce este stagnarea?
Stagnarea este o perioadă prelungită de creștere redusă sau deloc într-o economie. Creșterea economică reală de mai puțin de 2% anual este considerată stagnare și este evidențiată de perioadele de șomaj ridicat și de angajare cu fracțiune de normă involuntară. Stagnarea poate apărea la scară macroeconomică sau la scară mai mică în anumite industrii sau companii. Stagnarea poate apărea ca o condiție temporară, cum ar fi o recesiune de creștere sau un șoc economic temporar, sau ca parte a unei stări structurale pe termen lung a economiei.
Recomandări cheie
- Stagnarea este o condiție de creștere lentă sau plată a unei economii.
- Stagnarea implică adesea șomaj substanțial și subocuparea forței de muncă, precum și o economie care în general are performanțe sub potențialul său.
- Perioadele de stagnare pot fi de scurtă durată sau de lungă durată și pot rezulta o serie de factori economici și sociali.
Înțelegerea stagnării
Stagnarea este o situație care apare în cadrul unei economii când producția totală fie este în scădere, fie stabilă sau crește lent. Şomajul persistent este, de asemenea, o caracteristică a unei economii stagnante. Stagnarea are ca rezultat o creștere constantă a locurilor de muncă, nicio creștere a salariilor și o absență a creșterii sau a maximelor bursiere. Stagnarea economică poate apărea din mai multe cauze.
Stagnare ciclică
Stagnarea apare uneori ca o condiție temporară în cursul unui ciclu economic sau al unui ciclu economic. Acest lucru s-ar putea întâmpla ca o recesiune de creștere sau o redresare blocată dintr-o recesiune completă. La sfârșitul anului 2012, în perioada de după Marea Recesiune, susținătorii politicii monetare a Rezervei Federale au considerat că a treia rundă de relaxare cantitativă este necesară pentru a ajuta Statele Unite să evite stagnarea economică. Acest tip de stagnare este ciclică și temporară.
Şocuri economice
Evenimentele specifice sau șocurile economice pot induce, de asemenea, perioade de stagnare. Acestea pot avea o durată foarte scurtă sau pot avea efecte de durată, în funcție de evenimentele specifice și de rezistența economiei. Războiul și foametea, de exemplu, pot fi factori externi care cauzează stagnarea. O creștere bruscă a prețurilor petrolului sau scăderea cererii pentru un export-cheie ar putea, de asemenea, induce o perioadă de stagnare pentru o economie. Cu toate acestea, unii economiști, care sunt în favoarea Teoriei Reale a Ciclului de Afaceri, ar considera astfel de perioade în esență la fel ca stagnarea ciclică.
Stagnare structurală
O economie stagnată poate rezulta și din condițiile structurale pe termen lung dintr-o societate. Atunci când stagnarea are loc într-o economie stabilă, ea poate fi mult mai permanentă decât atunci când rezultă din șocuri economice sau în cursul unui ciclu economic normal.
Stagnarea se poate întâmpla într-o economie avansată cu maturitate economică. Economiile mature sunt caracterizate de o creștere mai lentă a populației, instituții economice stabile și rate de creștere mai lente. Economiștii clasici se referă la acest tip de stagnare ca fiind o stare staționară, iar economiștii keynesieni îl consideră stagnarea seculară a unei economii avansate. Factorii instituționali, cum ar fi puterea consolidată în rândul grupurilor de interese speciale care se opun concurenței și deschiderii, pot induce stagnarea economică. De exemplu, Europa de Vest a cunoscut acest tip de stagnare economică în anii 1970 și 1980, numită Euroscleroza.
În schimb, stagnarea poate afecta economiile subdezvoltate sau emergente. În aceste economii, stagnarea persistă din cauza lipsei de schimbare a instituțiilor politice sau economice unde nu există niciun stimulent pentru adaptare și creștere. În plus, economiile emergente sau subdezvoltate pot rămâne blocate într-un echilibru static din cauza factorilor economici sau instituționali, cum ar fi blestemul resurselor sau comportamentul prădător al elitelor locale.
Caracteristicile culturale și ale populației pot contribui, de asemenea, la stagnarea economică. O cultură a încrederii scăzute poate afecta performanța economică prin descurajarea aderării la contracte și la drepturile de proprietate. O populație cu (în medie) conștiinciozitate mai scăzută, capacitate cognitivă generală mai scăzută sau rate ridicate de boli endemice, debilitante, poate avea ca rezultat o creștere economică mai lentă.
