Ce este spălarea banilor?
Spălarea banilor este procesul ilegal de a face ca sume mari de bani generate de o activitate infracțională, cum ar fi traficul de droguri sau finanțarea terorismului, par să provină dintr-o sursă legitimă. Banii din activitatea infracțională sunt considerați murdari, iar procesul îi „spălă” pentru a-i face să pară curat.
Spălarea banilor este o infracțiune financiară gravă, care este angajată atât de criminali cu guler alb, cât și de criminali de la nivel stradal. Majoritatea companiilor financiare au politici de combatere a spălării banilor (AML) pentru a detecta și preveni această activitate.
Recomandări cheie
- Spălarea banilor este procesul ilegal de a face ca banii „murdari” să pară legitimi în loc de a fi obținuti rău.
- Infractorii folosesc o mare varietate de tehnici de spălare a banilor pentru a face ca fondurile obținute ilegal să pară curate.
- Serviciile bancare online și criptomonedele au făcut ca infractorii să transfere și să retragă bani fără a fi detectați mai ușor.
- Prevenirea spălării banilor a devenit un efort internațional și include acum finanțarea terorismului printre țintele sale.
1:30
Faceți clic pe Play pentru a afla cum funcționează spălarea banilor
Cum funcționează spălarea banilor
Spălarea banilor este esențială pentru organizațiile criminale care doresc să utilizeze eficient banii obținuți ilegal. Negocierea cu cantități mari de numerar ilegal este ineficient și periculos. Infractorii au nevoie de o modalitate de a depune banii în instituții financiare legitime, dar pot face acest lucru doar dacă par să provină din surse legitime.
Băncile sunt obligate să raporteze tranzacțiile mari în numerar și alte activități suspecte care ar putea fi semne de spălare a banilor.
Procesul de spălare a banilor implică de obicei trei pași: plasare, stratificare și integrare.
- Plasarea injectează pe furiș „bani murdari” în sistemul financiar legitim.
- Stratificarea ascunde sursa banilor printr-o serie de tranzacții și trucuri de contabilitate.
- În pasul final, integrarea, banii acum spălați sunt retrași din contul legitim pentru a fi utilizați în orice scop pe care infractorii le au în vedere.
Rețineți că, în situații din viața reală, acest șablon poate diferi. Spălarea banilor poate să nu implice toate cele trei etape, sau unele etape ar putea fi combinate sau repetate de mai multe ori.
Există multe modalități de a spăla bani, de la cele simple la cele foarte complexe. Una dintre cele mai comune tehnici este utilizarea unei afaceri legitime, bazate pe numerar, deținută de o organizație criminală. De exemplu, dacă organizația deține un restaurant, ar putea umfla încasările zilnice în numerar pentru a canaliza numerar ilegal prin restaurant și în contul bancar al restaurantului. După aceea, fondurile pot fi retrase după cum este necesar. Aceste tipuri de afaceri sunt adesea denumite „fronturi”.
Variante ale spălării banilor
O formă comună de spălare a banilor este numită smurfing (cunoscută și sub denumirea de „structurare”). Acesta este locul în care criminalul împarte cantități mari de numerar în mai multe depozite mici, deseori le împrăștie pe mai multe conturi diferite, pentru a evita detectarea. Spălarea banilor poate fi realizată și prin utilizarea schimburilor valutare, transferurilor bancare și „catâri” – contrabandiști de numerar, care furișează cantități mari de numerar peste granițe și le depun în conturi străine, unde aplicarea în materie de spălare a banilor este mai puțin strictă.
Alte metode de spălare a banilor includ:
- Investiția în mărfuri, cum ar fi pietre prețioase și aurul, care pot fi mutate cu ușurință în alte jurisdicții;
- Investiți și vindeți discret în active valoroase, cum ar fi imobiliare, mașini și bărci;
- Jocuri de noroc și spălare de bani în cazinouri;
- contrafacere; și
- Utilizarea companiilor fictive (companii inactive sau corporații care există în esență numai pe hârtie).
Spălarea banilor electronici
Internetul a dat o nouă întorsătură vechii crime. Creșterea instituțiilor bancare online, a serviciilor de plată online anonime și a transferurilor peer-to-peer (P2P) cu telefoanele mobile au făcut și mai dificilă detectarea transferului ilegal de bani. Mai mult, utilizarea serverelor proxy și a software-ului de anonimizare face ca cea de-a treia componentă a spălării banilor, a integrării, să fie aproape imposibil de detectat – banii pot fi transferați sau retrași cu puțină sau deloc urmă de adresă de protocol Internet (IP).
De asemenea, banii pot fi spălați prin licitații și vânzări online, site-uri web de jocuri de noroc și site-uri virtuale de jocuri de noroc, unde banii obținuți nelegiuiți sunt convertiți în monedă pentru jocuri, apoi înapoi în bani „curați” reali, utilizabili și imposibil de urmărit.
Cea mai nouă frontieră a spălării banilor implică criptomonede, cum ar fi Bitcoin. Deși nu sunt total anonimi, sunt din ce în ce mai folosiți în scheme de șantaj, comerț cu droguri și alte activități criminale, datorită anonimatului lor relativ, în comparație cu forme mai convenționale de monedă.
Legile CSB au întârziat să ajungă din urmă la aceste tipuri de infracțiuni cibernetice, deoarece majoritatea legilor se bazează încă pe detectarea banilor murdari pe măsură ce trec prin instituțiile și canalele bancare tradiționale.
Prevenirea spălării banilor
Guvernele din întreaga lume și-au intensificat eforturile de combatere a spălării banilor în ultimele decenii, cu reglementări care impun instituțiilor financiare să pună în aplicare sisteme de detectare și raportare a activităților suspecte. Suma de bani implicată este substanțială. Potrivit Oficiului Națiunilor Unite pentru Droguri și Crimă, tranzacțiile globale de spălare a banilor reprezintă aproximativ 800 de miliarde de dolari până la 2 trilioane de dolari anual, sau aproximativ 2% până la 5% din produsul intern brut (PIB) global, deși este dificil de estimat valoarea totală. suma datorată caracterului clandestin al spălării banilor.
În 1989, Grupul celor Șapte (G-7) a format un comitet internațional numit Grupul de acțiune financiară (FATF) în încercarea de a lupta împotriva spălării banilor la scară internațională. La începutul anilor 2000, domeniul său de activitate a fost extins la combaterea finanțării terorismului.
Statele Unite au adoptat Legea privind secretul bancar în 1970, care impune instituțiilor financiare să raporteze anumite tranzacții, cum ar fi tranzacțiile cu numerar de peste 10.000 USD sau orice altele pe care le consideră suspecte, într-un raport de activitate suspectă (SAR) către Departamentul Trezoreriei. Informațiile pe care băncile le furnizează Departamentului Trezoreriei sunt utilizate de către Financial Crimes Enforcement Network (FinCEN), care le poate partaja anchetatorilor penali interni, organismelor internaționale sau unităților străine de informații financiare.
Deși aceste legi au fost utile în urmărirea activităților criminale, spălarea banilor în sine nu a fost ilegală în Statele Unite până în 1986, odată cu adoptarea Legii de control al spălării banilor. La scurt timp după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, USA Patriot Act a extins eforturile de spălare a banilor, permițând ca instrumente de investigație concepute pentru prevenirea crimei organizate și a traficului de droguri să fie folosite în investigațiile teroriste.
Asociația Specialiștilor Certificați în combaterea spălării banilor (ACAMS) oferă o denumire profesională cunoscută sub numele de Specialist certificat în combaterea spălării banilor (CAMS). Persoanele care obțin certificarea CAMS pot lucra ca manageri de conformitate cu brokeraj, ofițeri ale Legii privind secretul bancar, manageri de unități de informații financiare, analiști de supraveghere și analiști de investigare a crimelor financiare.
De ce este important să combatem spălarea banilor?
Lupta împotriva spălării banilor (AML) urmărește să priveze infractorii de profiturile din întreprinderile lor ilegale, eliminând astfel principala motivație a acestora de a se angaja în astfel de activități nefaste. Activitățile ilegale și periculoase, cum ar fi traficul de droguri, contrabanda de persoane, finanțarea terorismului, contrabanda, extorcarea și frauda, pun în pericol milioane de oameni la nivel global și impun costuri sociale și economice imense asupra societății. Întrucât veniturile din astfel de activități sunt legitimate prin spălarea banilor, combaterea spălării banilor poate avea ca rezultat o reducere a activității criminale și, prin urmare, un beneficiu semnificativ pentru societate.
Cum sunt folosite criptomonedele în spălarea banilor?
Rețeaua de aplicare a infracțiunilor financiare din SUA (FinCEN) a remarcat într-un raport din iunie 2021 că monedele virtuale convertibile (CVC) – un alt termen pentru criptomonede – au crescut pentru a deveni moneda de alegere într-o gamă largă de activități ilicite online. Pe lângă faptul că sunt forma preferată de plată pentru cumpărarea de instrumente și servicii ransomware, materiale de exploatare online, droguri și alte bunuri ilegale online, CVC-urile sunt din ce în ce mai folosite pentru a suprapune tranzacțiile și a ofusca originea banilor proveniți din activități criminale. Infractorii folosesc o serie de tehnici de spălare a banilor care implică criptomonede, inclusiv „mixere” și „tumblers” care întrerup legătura dintre o adresă (sau cripto „portofel”) care trimite criptomonede și adresa care o primește.
Cum se realizează spălarea banilor în cazinouri?
O formă obișnuită de spălare a banilor în cazinouri este de a cumpăra jetoane de la cazinou cu numerar și de a primi cecuri în schimbul jetoanelor de la cazinou, de multe ori fără a juca deloc sau a plasa pariuri minime.
Care sunt câteva moduri în care imobilele sunt folosite pentru spălarea banilor?
Unele metode obișnuite folosite de infractorii pentru spălarea banilor prin tranzacții imobiliare includ subevaluarea sau supraevaluarea proprietăților, cumpărarea și vânzarea de proprietăți în succesiune rapidă, utilizarea unor terți sau companii care distanță tranzacția de sursa criminală a fondurilor și vânzările private.
