Șomaj structural

Ce este șomajul structural?

Șomajul structural este o formă de șomaj de durată mai lungă, cauzată de schimbări fundamentale într-o economie și exacerbată de factori externi, cum ar fi tehnologia, concurența și politica guvernamentală. Șomajul structural apare deoarece lucrătorii nu au competențele necesare pentru muncă sau locuiesc prea departe de regiunile în care sunt disponibile locuri de muncă și nu se pot apropia. Sunt disponibile locuri de muncă, dar există o nepotrivire serioasă între ceea ce au nevoie companiile și ceea ce pot oferi lucrătorii.

Cum funcționează șomajul structural

Şomajul structural este cauzat de alte forţe decât ciclul economic. Aceasta înseamnă că șomajul structural poate dura zeci de ani și poate avea nevoie de schimbări radicale pentru a remedia situația. Dacă șomajul structural nu este abordat, acesta poate crește rata șomajului mult timp după încheierea unei recesiuni și poate crește rata naturală a șomajului, cunoscută și sub denumirea de „șomaj fricțional”.

Sute de mii de locuri de muncă bine plătite în producție au fost pierdute în Statele Unite în ultimele trei decenii, deoarece locurile de muncă din producție au migrat în zone cu costuri mai mici din China și din alte părți. Această scădere a numărului de locuri de muncă este responsabilă pentru o rată naturală mai mare a șomajului. Dezvoltarea tehnologiei în toate domeniile vieții crește șomajul structural viitor, deoarece lucrătorii fără competențe adecvate vor fi marginalizați. Chiar și cei cu abilități se pot confrunta cu redundanță, având în vedere rata mare de uzură tehnologică și utilizarea în creștere a inteligenței artificiale (AI).

Exemple de șomaj structural

În timp ce recesiunea globală din 2007-2009 a provocat șomaj ciclic, a crescut și șomajul structural în Statele Unite. Pe măsură ce rata șomajului a atins un vârf de peste 10% în octombrie 2009, perioada medie de șomaj pentru milioane de lucrători a crescut semnificativ. Calitățile acestor muncitori s-au deteriorat în această perioadă de șomaj prelungit, provocând șomaj structural. Piața imobiliară deprimată a afectat și perspectivele de angajare ale șomerilor și, prin urmare, a crescut șomajul structural. Mutarea la un nou loc de muncă într-un alt oraș ar fi însemnat vânzarea unei case cu o pierdere substanțială, ceea ce nu mulți oameni erau dispuși să facă, creând o nepotrivire a competențelor și a disponibilității locurilor de muncă.

Franța a fost, de asemenea, puternic lovită de șomajul structural, care rezultă din faptul că o mare parte a forței de muncă din Franța participă la locuri de muncă temporare de nivel doi, cu șanse reduse de a fi promovate la contracte pe termen lung, forțându-i să facă grevă. Acest lucru are ca rezultat o lipsă de flexibilitate a locului de muncă și o mobilitate redusă a locului de muncă, eliminând mulți lucrători francezi care nu s-au adaptat la noi sarcini și competențe.

Președintele Emmanuel Macron a intrat în funcție în mai 2017, când rata șomajului era de 9,5%. El a promis că va aborda legislația strictă a muncii din țară și o va face mai „prietenoasă pentru afaceri”. Sindicatele și guvernul Macron au început să negocieze pentru a ajuta la reducerea șomerilor structural, iar tendințele au fost încurajatoare. La sfârșitul anului 2019, șomajul în Franța era de 8,1%, în scădere de la 8,7% la începutul anului și cel mai scăzut din 2009. Obiectivul declarat al lui Macron este să ajungă la 7% până în anul 2022.