Ce este riscul de subscriere?
Riscul de subscriere este riscul de pierdere suportat de un subscriitor. În asigurări, riscul de subscriere poate apărea dintr-o evaluare inexactă a riscurilor asociate cu încheierea unei polițe de asigurare sau din factori necontrolați. Ca urmare, costurile asigurătorului pot depăși semnificativ primele câștigate.
Recomandări cheie
- Riscul de subscriere este riscul unor factori incontrolabili sau o evaluare inexactă a riscurilor la redactarea unei polițe de asigurare.
- Dacă asigurătorul subestimează riscurile asociate cu extinderea acoperirii, ar putea plăti mai mult decât primește în prime.
- În cazul titlurilor de valoare, riscul de subscriere este riscul unor schimbări bruște ale pieței sau riscul supraestimării cererii pentru o emisiune subscrisă.
Cum funcționează riscul de subscriere
Un contract de asigurare reprezintă o garanție a unui asigurător că va plăti daunele și pierderile cauzate de pericolele acoperite. Crearea polițelor de asigurare sau subscrierea reprezintă de obicei sursa primară de venit a asigurătorului. Prin subscrierea de noi polițe de asigurare, asigurătorul colectează prime și investește veniturile pentru a genera profit.
Rentabilitatea unui asigurător depinde de cât de bine înțelege riscurile împotriva cărora se asigură și de cât de bine poate reduce costurile asociate cu gestionarea daunelor. Suma pe care o percepe un asigurător pentru asigurarea acoperirii este un aspect critic al procesului de subscriere. Prima trebuie să fie suficientă pentru a acoperi daunele așteptate, dar trebuie să ia în considerare și posibilitatea ca asigurătorul să aibă acces la rezerva sa de capital, un cont separat purtător de dobândă, utilizat pentru finanțarea proiectelor pe termen lung și de anvergură.
În industria valorilor mobiliare, riscul de subscriere apare de obicei dacă un subscriitor supraestimează cererea pentru o emisiune subscrisă sau dacă condițiile pieței se schimbă brusc. În astfel de cazuri, asiguratorului i se poate cere să păstreze o parte din emisiune în stocul său sau să vândă în pierdere.
consideratii speciale
Determinarea primelor este complicată deoarece fiecare asigurat are un profil de risc unic. Asigurătorii vor evalua pierderile istorice pentru pericole, vor examina profilul de risc al potențialului asigurat și vor estima probabilitatea ca asiguratul de a experimenta riscuri și la ce nivel. Pe baza acestui profil, asiguratorul va stabili o prima lunara.
Dacă asigurătorul subestimează riscurile asociate cu extinderea acoperirii, ar putea plăti mai mult decât primește în prime. Întrucât o poliță de asigurare este un contract, asigurătorul nu poate pretinde că nu va plăti o despăgubire pe motiv că a calculat greșit prima.
Valoarea primei pe care asigurătorii o percepe este parțial determinată de cât de competitivă este o anumită piață. Pe o piață competitivă compusă din mai mulți asigurători, fiecare companie are o capacitate redusă de a percepe tarife mai mari din cauza amenințării concurenților de a percepe tarife mai mici pentru a-și asigura o cotă de piață mai mare.
Cerințe pentru riscul de subscriere
Autoritățile de reglementare a asigurărilor de stat încearcă să limiteze potențialul de pierderi catastrofale solicitând asigurătorilor să mențină un capital suficient. Reglementările împiedică asigurătorii să investească prime, care reprezintă răspunderea asigurătorului față de asigurați, în clase de active riscante sau nelichide. Aceste reglementări există deoarece unul sau mai mulți asigurători devin insolvabili din cauza incapacității de a plăti daune, în special daune rezultate în urma unei catastrofe, cum ar fi un uragan sau o inundație, pot avea un impact negativ asupra economiilor locale.
Riscul de subscriere este o parte integrantă a afacerii pentru asigurători și bănci de investiții. Deși este imposibil de eliminat în totalitate, riscul de subscriere este un accent fundamental pentru eforturile de atenuare a riscurilor. Rentabilitatea pe termen lung a unui subscriitor este direct proporțională cu reducerea riscului de subscriere.
