Ce este reasigurarea prin tratat?
Reasigurarea prin tratat este asigurarea achiziționată de o companie de asigurări de la un alt asigurător. Compania care emite asigurarea se numește cedent, care transmite toate riscurile unei anumite clase de polițe către compania cumpărătoare, care este reasigurătorul.
Reasigurarea prin tratat este unul dintre cele trei tipuri principale de contracte de reasigurare. Celelalte două sunt reasigurări facultative și reasigurări în exces de pierderi.
Recomandări cheie
- Reasigurarea prin tratat este asigurarea achiziționată de o companie de asigurări de la un alt asigurător.
- Societatea emitentă se numește cedent, în timp ce reasigurătorul este societatea cumpărătoare, care își asumă riscurile specificate în contract pentru o primă.
- Reasigurarea prin tratat oferă asigurătorului cedent mai multă siguranță pentru capitalul propriu și mai multă stabilitate atunci când apar evenimente neobișnuite sau majore.
- Cele două tipuri de contracte de reasigurare prin tratat sunt contracte proporționale și neproporționale.
- Reasigurarea prin tratat este un tip de reasigurare, celelalte fiind reasigurarea facultativă și reasigurarea în exces de pierderi.
- Reasigurarea prin tratat este mai puțin tranzacțională și mai puțin probabil să implice riscuri care pot fi respinse.
Înțelegerea tratatului de reasigurare
Reasigurarea prin tratat reprezintă un contract între compania de asigurări cedente și reasigurător care acceptă să accepte riscurile unei clase predeterminate de polițe pe o perioadă de timp.
Atunci când companiile de asigurări subscriu o nouă poliță, acestea sunt de acord să își asume riscuri suplimentare în schimbul unei prime. Cu cât un asigurător subscrie mai multe polițe, cu atât își asumă mai multe riscuri. O modalitate prin care un asigurător își poate reduce expunerea este să cedeze o parte din risc unei companii de reasigurare în schimbul unei taxe. Reasigurarea permite asigurătorului să elibereze capacitatea de risc și să se protejeze de daune de mare gravitate.
Chiar dacă reasigurătorul poate să nu subscrie imediat fiecare poliță individuală, totuși este de acord să acopere toate riscurile dintr-un contract de reasigurare prin tratat.
Prin semnarea unui contract de reasigurare prin tratat, reasigurătorul și compania de asigurări cedente indică că relația de afaceri va fi probabil pe termen lung. Natura pe termen lung a acordului permite reasiguratorului să planifice cum să obțină un profit, deoarece cunoaște tipul de risc pe care îl asumă și este familiarizat cu compania cedente.
Contractele de reasigurare din tratat pot fi atât proporționale, cât și neproporționale. În cazul contractelor proporționale, reasigurătorul este de acord să își asume o anumită cotă procentuală din polițe, pentru care va primi acea proporție de prime. Dacă se depune o cerere, acesta va plăti și procentul declarat. Cu un contract neproporțional, însă, compania de reasigurare este de acord să plătească daune dacă acestea depășesc o anumită sumă într-o anumită perioadă de timp.
Avantajele reasigurării prin tratat
Acoperându-se împotriva unei clase de riscuri predeterminate, reasigurarea prin tratat oferă asigurătorului cedent mai multă siguranță pentru capitalul propriu și mai multă stabilitate atunci când au loc evenimente neobișnuite sau majore.
Reasigurarea permite, de asemenea, unui asigurător să subscrie polițe care acoperă un volum mai mare de riscuri fără a crește excesiv costurile de acoperire a marjelor sale de solvabilitate. De fapt, reasigurarea pune la dispoziția asigurătorilor active lichide substanțiale în cazul unor pierderi excepționale.
Tratat vs. Facultativ vs. Reasigurare în exces de pierderi
Reasigurarea prin tratat diferă de reasigurarea facultativă. Reasigurarea prin tratat implică un singur contract care acoperă un tip de risc și nu solicită companiei de reasigurare să furnizeze un certificat facultativ de fiecare dată când un risc este transferat de la asigurător la reasigurător.
Riscul facultativ, pe de altă parte, permite reasiguratorului să accepte sau să respingă riscuri individuale. Mai mult, este un tip de reasigurare pentru un singur sau un pachet specific de riscuri. Aceasta înseamnă că atât reasigurătorul, cât și cedentul sunt de acord asupra riscurilor care vor fi acoperite în acord. Aceste acorduri sunt, în general, negociate separat pentru fiecare politică.
Cheltuielile implicate în subscrierea de contracte facultative sunt, așadar, mult mai costisitoare decât un acord de reasigurare prin tratat. Reasigurarea prin tratate este mai puțin tranzacțională și mai puțin probabil să implice riscuri care altfel ar fi fost respinse din tratatele de reasigurare.
Excesul de reasigurare a pierderilor este o formă neproporțională de reasigurare. Într-un contract de exces de pierdere, reasigurătorul este de acord să plătească cedentului suma totală a pierderilor sau un anumit procent de pierderi peste o anumită limită. Excesul de reasigurare a pierderilor este mai puțin asemănător cu asigurarea standard, așa cum sunt reasigurările prin tratate și facultative, adesea solicitând atât cedentului, cât și reasiguratorului să împartă pierderile.
