▷ Rata costurilor variabile - invatatiafaceri.ro

Table of Contents

Care este raportul de cost variabil?

Rata costurilor variabile este un calcul al costurilor de creștere a producției în comparație cu veniturile mai mari care vor rezulta din creștere. O estimare a raportului costurilor variabile permite unei companii să vizeze echilibrul optim între veniturile crescute și costurile de producție crescute.

Recomandări cheie

Raportul costurilor variabile indică costurile suplimentare care sunt suportate în creșterea producției.
Un raport relativ ridicat indică o probabilitate mai mare ca o companie să obțină profit din vânzări relativ scăzute, deoarece are o marjă de contribuție relativ mare de aplicat costurilor sale fixe.
Un raport relativ scăzut indică o probabilitate mai mică ca o companie să facă profit din vânzări relativ scăzute, deoarece are o marjă de contribuție relativ scăzută de aplicat costurilor sale fixe.

Producția de bunuri implică atât costuri fixe, cât și costuri variabile:

În general, creșterea producției este o utilizare mai eficientă a costurilor fixe, cum ar fi închirierea unei clădiri. Dacă producerea a 1.000 de lucruri costă aceleași costuri fixe ca și producerea a 100 de lucruri, costul fix pe lucru scade pe măsură ce producția crește.
Costurile variabile, cum ar fi achizițiile de materii prime, cresc odată cu creșterea producției. Nu poți face 1.000 de lucruri placate cu aur la același cost ca 100 de lucruri placate cu aur. Raportul costurilor variabile indică momentul în care costurile variabile ale creșterii producției depășesc beneficiile.

Înțelegerea raportului cost variabil

Formula pentru raportul cost variabil este

$\begin{aligned} &\text{Raportul costurilor variabile} = \frac{ \text{Costuri variabile} }{ \text {Vânzări nete} } \\ \end{aligned}$

Ca alternativă, raportul poate fi calculat ca 1 – marja de contribuție.

Rezultatul indică dacă o companie atinge sau menține echilibrul dorit la care veniturile cresc mai repede decât cheltuielile.

Raportul costurilor variabile cuantifică relația dintre vânzările unei companii și costurile specifice de producție asociate cu acele venituri. Este o măsură de evaluare utilă pentru conducerea unei companii în determinarea pragului de rentabilitate sau a marjelor minime de profit necesare, realizarea de proiecții de profit și identificarea prețului optim de vânzare pentru produsele sale.

Costurile fixe ridicate înseamnă un raport mai mic

Companiile cu costuri fixe mari trebuie să obțină o sumă substanțială de venituri pentru a acoperi aceste costuri și a rămâne în activitate. Pentru acest tip de companie, ajută să aibă un cost variabil scăzut. Pe de altă parte, companiile cu costuri fixe scăzute nu trebuie să câștige o sumă substanțială de venituri pentru a le acoperi și a rămâne în afaceri. Acest tip de companie își poate permite să opereze cu un raport cost variabil mai mare.

Calculul costului variabil se poate face pe unitate, cum ar fi un cost variabil de 10 USD pentru o unitate cu un preț de vânzare de 100 USD, oferind un raport al costului variabil de 0,1 sau 10%. Sau, se poate realiza prin utilizarea totalurilor pe o anumită perioadă de timp, cum ar fi costurile variabile lunare totale de 1.000 USD cu venituri lunare totale de 10.000 USD, reprezentând, de asemenea, un raport al costurilor variabile de 0,1 sau 10%.

Costuri variabile și costuri fixe

Raportul costurilor variabile și utilitatea acestuia sunt ușor de înțeles odată ce conceptele de bază ale costurilor variabile și cheltuielilor fixe și relația lor cu veniturile și profitabilitatea generală sunt înțelese.

Costurile variabile sunt variabile în sensul că fluctuează în raport cu nivelul producției. Exemple sunt costurile materiilor prime, ambalajului și transportului. Aceste costuri cresc pe măsură ce producția crește și scad atunci când producția scade.

Cheltuielile fixe nu variază în funcție de volum

Cheltuielile fixe sunt cheltuieli generale generale sau costuri operaționale care sunt fixe în sensul că rămân relativ neschimbate, indiferent de nivelurile de producție. Exemple de cheltuieli fixe includ costurile de închiriere a instalațiilor sau ipotecare și salariile directorilor. Cheltuielile fixe se modifică semnificativ doar ca urmare a deciziilor și acțiunilor conducerii.

Marja de contribuție este diferența, exprimată în procente, dintre veniturile totale din vânzări și costurile variabile totale.

Termenul marjă de contribuție se referă la faptul că acest număr indică cât de mult venit rămâne pentru a „contribui” la costurile fixe și la profitul potențial.

Rata costurilor variabile