Care este raportul rapid?
Raportul rapid este un indicator al poziției de lichiditate a unei companii pe termen scurt și măsoară capacitatea unei companii de a-și îndeplini obligațiile pe termen scurt cu cele mai lichide active ale sale.
Deoarece indică capacitatea companiei de a-și folosi instantaneu activele aproape de numerar (active care pot fi convertite rapid în numerar) pentru a-și achita pasivele curente, se mai numește și raportul de test acid. Un „test de acid” este un termen argou pentru un test rapid conceput pentru a produce rezultate instantanee.
Recomandări cheie
- Raportul rapid măsoară capacitatea unei companii de a-și plăti datoriile curente fără a fi nevoie să-și vândă stocurile sau să obțină finanțare suplimentară.
- Raportul rapid este considerat o măsură mai conservatoare decât raportul curent, care include toate activele curente ca acoperire pentru pasivele curente.
- Cu cât rezultatul raportului este mai mare, cu atât lichiditatea și sănătatea financiară a companiei sunt mai bune; cu cât raportul este mai mic, cu atât este mai probabil ca compania să se lupte cu plata datoriilor.
2:02
Care este raportul rapid?
Înțelegerea raportului rapid
Raportul rapid măsoară valoarea în dolari a activelor lichide disponibile în raport cu valoarea în dolari a pasivelor curente ale unei companii. Activele lichide sunt acele active curente care pot fi convertite rapid în numerar cu impact minim asupra prețului primit pe piața deschisă, în timp ce datoriile curente sunt datoriile sau obligațiile unei companii care urmează să fie plătite creditorilor în termen de un an.
Un rezultat de 1 este considerat a fi raportul rapid normal. Acesta indică faptul că compania este complet echipată cu exact suficiente active pentru a fi lichidate instantaneu pentru a-și achita datoriile curente. O companie care are un raport rapid mai mic de 1 poate să nu-și poată achita complet datoriile curente pe termen scurt, în timp ce o companie care are un raport rapid mai mare de 1 poate scăpa instantaneu de pasivele curente. De exemplu, un raport rapid de 1,5 indică faptul că o companie are 1,50 USD de active lichide disponibile pentru a acoperi fiecare 1 USD din pasivele sale curente.
În timp ce astfel de rapoarte bazate pe numere oferă o perspectivă asupra viabilității și asupra anumitor aspecte ale unei afaceri, este posibil să nu ofere o imagine completă a stării generale de sănătate a afacerii. Este important să ne uităm la alte măsuri asociate pentru a evalua imaginea reală a sănătății financiare a unei companii.
Formula pentru raportul rapid
Formula de calcul a raportului rapid este:
Q
R
=
C
E
+
M
S
+
A
R
C
L
Sau
Q
R
=
C
A
−
eu
−
P
E
C
L
Unde:
Q
R
=
Raport rapid
C
E
=
Bani lichizi
&
echivalente
M
S
=
Valori mobiliare negociabile
A
R
=
Creanţe de încasat
C
L
=
Datorii curente
C
A
=
Active circulante
eu
=
Inventar
P
E
=
Cheltuieli plătite în avans
\begin{aligned} &QR=\frac{CE+MS+AR}{CL}\\ &\text{Or}\\ &QR=\frac{CA-I-PE}{CL}\\ &\textbf{unde :}\\ &QR=\text{Raport rapid}\\ &CE=\text{Cash } \&\text{ equivalents}\\ &MS=\text{Titluri de valoare negociabile}\\ &AR=\text{Conturi de creanță}\\ &CL=\text{Datorii curente}\\ &CA=\text{Active circulante}\\ &I=\text{Inventar}\\ &PE=\text{Cheltuieli plătite în avans} \end{aligned} QR=CLCE+MS+ARSauQR=CLCA−eu−PEUnde:QR=Raport rapidCE=Bani lichizi & echivalenteMS=Valori mobiliare negociabileAR=Creanţe de încasatCL=Datorii curenteCA=Active circulanteeu=InventarPE=Cheltuieli plătite în avans
Pentru a calcula raportul rapid, localizați fiecare dintre componentele formulei din bilanțul unei companii în secțiunile cu active curente și datorii curente. Introduceți balanța corespunzătoare în ecuație și efectuați calculul.
În timp ce calculați raportul rapid, verificați din nou constituenții pe care îi utilizați în formulă. Numărătorul activelor lichide ar trebui să includă activele care pot fi ușor convertite în numerar pe termen scurt (în aproximativ 90 de zile), fără a compromite prețul lor. Inventarul nu este inclus în raportul rapid, deoarece multe companii, pentru a vinde prin stocul lor în 90 de zile sau mai puțin, ar trebui să aplice reduceri mari pentru a stimula clienții să cumpere rapid. Inventarul include materii prime, componente și produse finite.
În mod similar, ar trebui luate în considerare doar creanțele din conturi care pot fi încasate în aproximativ 90 de zile. Conturile de încasat se referă la banii care îi sunt datorați unei companii de către clienții săi pentru bunuri sau servicii deja livrate.
Impactul plății clienților asupra raportului rapid
O afacere poate avea o sumă mare de bani ca conturi de încasat, ceea ce poate crește rata rapidă. Cu toate acestea, în cazul în care plata din partea clientului este întârziată din cauza unor circumstanțe inevitabile sau dacă plata are o dată scadentă care este o perioadă lungă, cum ar fi 120 de zile pe baza condițiilor de vânzare, compania poate să nu fie în măsură să își îndeplinească termenul scurt. -datorii pe termen. Acestea pot include cheltuieli esențiale de afaceri și conturi de plătit care necesită o plată imediată. În ciuda faptului că are un sold sănătos al creanțelor, rata rapidă ar putea fi de fapt prea scăzută, iar afacerea ar putea fi expusă riscului de a rămâne fără numerar.
Pe de altă parte, o companie ar putea negocia primirea rapidă a plăților de la clienții săi și să asigure termene de plată mai lungi de la furnizori, ceea ce ar menține obligațiile în evidență mai mult timp. Prin conversia mai rapidă a conturilor de creanță în numerar, acesta poate avea un raport mai rapid și mai sănătos și poate fi complet echipat pentru a-și achita datoriile curente.
Dacă conturile de încasat reprezintă o sursă de numerar rapid și gata, rămâne un subiect discutabil și depinde de condițiile de credit pe care compania le acordă clienților săi. O companie care are nevoie de plăți în avans sau care permite doar 30 de zile clienților pentru plată va fi într-o poziție de lichiditate mai bună decât o companie care oferă 90 de zile. În plus, condițiile de creditare a unei companii cu furnizorii săi afectează și poziția sa de lichiditate. Dacă o companie oferă clienților săi 60 de zile pentru a plăti, dar are 120 de zile pentru a-și plăti furnizorii, poziția sa de lichiditate va fi sănătoasă atâta timp cât creanțele sale se potrivesc sau depășesc datoriile.
Celelalte două componente, numerar și echivalente de numerar și titluri de valoare tranzacționabile, sunt de obicei lipsite de astfel de dependențe legate de timp. Cu toate acestea, pentru a menține precizia în calcul, ar trebui să se ia în considerare doar suma care trebuie primită efectiv în 90 de zile sau mai puțin în condiții normale. Lichidarea anticipată sau retragerea prematură a activelor, cum ar fi titlurile purtătoare de dobândă, pot duce la penalități sau la reducerea valorii contabile.
Exemplu de raport rapid
Companiile cotate la bursă raportează, în general, cifra rapidă în secțiunea „Lichiditate/Sănătate financiară” din secțiunea „Raporturi cheie” din rapoartele lor trimestriale.
Mai jos este calculul raportului rapid pe baza cifrelor care apar în bilanţurile a doi concurenţi de top care activează în sectorul industrial de îngrijire personală, P&G şi J&J, pentru anul fiscal încheiat în 2021, respectiv 2020.
| (în milioane de dolari) | Procter & Gamble | Johnson & Johnson |
|---|---|---|
| Active rapide (A) | 15.013 USD | 38.761 USD |
| Datorii curente (B) | 33.132 USD | 42.439 USD |
| Raport rapid (A/B) | 0,45 | 0,91 |
Cu o rată rapidă de 0,91, Johnson & Johnson pare să fie într-o poziție decentă pentru a-și acoperi pasivele curente, deși activele sale lichide nu sunt destul de capabile să facă față fiecărui dolar de obligații pe termen scurt. Procter & Gamble, pe de altă parte, ar putea să nu-și poată achita obligațiile curente folosind doar active rapide, deoarece raportul său rapid este mult sub 1, la 0,45.
Raport rapid vs. raport curent
Raportul rapid este mai conservator decât raportul curent, deoarece exclude stocurile și alte active curente, care sunt în general mai greu de transformat în numerar. Raportul rapid ia în considerare numai activele care pot fi convertite în numerar într-o perioadă scurtă de timp. Raportul actual, pe de altă parte, ia în considerare stocurile și activele de cheltuieli plătite în avans. În majoritatea companiilor, inventarul necesită timp pentru a se lichida, deși câteva companii rare își pot transforma inventarul suficient de repede pentru a-l considera un activ rapid. Cheltuielile plătite în avans, deși sunt un activ, nu pot fi folosite pentru a plăti datorii curente, așa că sunt omise din raportul rapid.
De ce se numește raportul „rapid”?
Raportul rapid se uită numai la cele mai lichide active pe care o companie le are la dispoziție pentru a-și servi datoriile și obligațiile pe termen scurt. Activele lichide sunt cele care pot fi convertite rapid și ușor în numerar pentru a plăti aceste facturi.
Ce active sunt considerate cele mai „rapide”?
Cele mai rapide sau mai lichide active disponibile pentru o companie sunt numerarul și echivalentele de numerar (cum ar fi investițiile pe piața monetară), urmate de titlurile tranzacționabile care pot fi vândute pe piață la un moment dat prin brokerul firmei. Sunt incluse și creanțele, acestea fiind plățile care se datorează pe termen scurt companiei din bunurile vândute sau serviciile prestate care sunt datorate.
Cum diferă raporturile rapide și curente?
Raportul rapid analizează doar cele mai lichide active din bilanțul unei firme și, astfel, oferă cea mai imediată imagine a lichidității disponibile dacă este necesar, făcându-l cea mai conservatoare măsură a lichidității. Raportul curent include, de asemenea, active mai puțin lichide, cum ar fi stocurile și alte active curente, cum ar fi cheltuielile plătite în avans.
Ce se întâmplă dacă raportul rapid indică faptul că o firmă nu este lichidă?
În acest caz, o criză de lichiditate poate apărea chiar și la companiile sănătoase – dacă apar circumstanțe care fac dificilă îndeplinirea obligațiilor pe termen scurt, cum ar fi rambursarea împrumuturilor și plata angajaților sau furnizorilor. Un exemplu de criză de lichiditate de anvergură din istoria recentă este criza globală a creditelor din 2007-2008, în care multe companii s-au trezit în imposibilitatea de a-și asigura finanțare pe termen scurt pentru a-și plăti obligațiile imediate. Dacă nu poate fi găsită o nouă finanțare, compania poate fi forțată să lichideze activele într-o vânzare de incendiu sau să caute protecție în caz de faliment.
