Ce este o proprietate de investiție?
O investiție imobiliară este o proprietate imobiliară achiziționată cu intenția de a câștiga o rentabilitate a investiției fie prin venituri din chirie, revânzarea viitoare a proprietății sau ambele. Proprietatea poate fi deținută de un investitor individual, un grup de investitori sau o corporație.
O investiție imobiliară poate fi un efort pe termen lung sau o investiție pe termen scurt. Cu acesta din urmă, investitorii se vor angaja adesea în flipping, în care imobilele sunt cumpărate, remodelate sau renovate și vândute cu profit într-un interval de timp scurt.
Termenul „investiții imobiliare” poate fi folosit și pentru a descrie alte active pe care un investitor le achiziționează de dragul aprecierii viitoare, cum ar fi artă, valori mobiliare, terenuri sau alte obiecte de colecție.
Recomandări cheie
- O investiție imobiliară este achiziționată cu intenția de a câștiga un profit prin venituri din chirie, revânzarea viitoare a proprietății sau ambele.
- Proprietățile pot reprezenta o oportunitate de investiție pe termen scurt sau lung.
- Proprietățile de investiții nu sunt reședințe primare sau case secundare, ceea ce îngreunează investitorii să-și asigure finanțarea.
- Vânzarea unei investiții imobiliare trebuie raportată și poate duce la câștiguri de capital, care pot avea implicații fiscale pentru investitori.
Înțelegerea proprietăților investiționale
Investițiile imobiliare sunt acelea care nu sunt utilizate ca reședință principală. Ele generează o anumită formă de venit – dividende, dobânzi, chirii sau chiar redevențe – care nu intră în domeniul de aplicare al liniei obișnuite de afaceri a proprietarului proprietății. Iar modul în care este utilizată o investiție imobiliară are un impact semnificativ asupra valorii acesteia.
Proprietățile de investiții generează venituri și nu sunt reședințe primare.
Investitorii efectuează uneori studii pentru a determina cea mai bună și mai profitabilă utilizare a unei proprietăți. Aceasta este adesea denumită cea mai bună și cea mai bună utilizare a proprietății. De exemplu, dacă o investiție imobiliară este zonată atât pentru uz comercial, cât și pentru uz rezidențial, investitorul cântărește avantajele și dezavantajele ambelor până când stabilește care are cea mai mare rată potențială de rentabilitate. Apoi folosesc proprietatea în acest fel.
O investiție imobiliară este adesea denumită o a doua casă. Dar cele două nu înseamnă neapărat același lucru. De exemplu, o familie poate achiziționa o cabană sau o altă proprietate de vacanță pentru a se folosi, sau cineva cu o casă principală în oraș poate achiziționa o a doua proprietate în țară ca refugiu în weekend. În aceste cazuri, a doua proprietate este pentru uz personal, nu ca proprietate de venit.
Tipuri de proprietăți de investiții
Rezidențial: Casele închiriate sunt o modalitate populară pentru investitori de a-și suplimenta veniturile. Un investitor care achiziționează o proprietate rezidențială și o închiriază chiriașilor poate colecta chirii lunare. Acestea pot fi case unifamiliale, condominii, apartamente, case urbane sau alte tipuri de structuri rezidențiale.
Comercial: Proprietățile generatoare de venit nu trebuie să fie întotdeauna rezidențiale. Unii investitori, în special corporații, cumpără proprietăți comerciale care sunt utilizate special în scopuri comerciale. Întreținerea și îmbunătățirea acestor proprietăți pot fi mai mari, dar aceste costuri pot fi compensate de profituri mai mari. Asta pentru că contractele de închiriere pentru aceste proprietăți impun adesea chirii mai mari. Aceste clădiri pot fi clădiri de apartamente deținute comercial sau locații de magazine cu amănuntul.
Utilizare mixta: O proprietate cu utilizare mixtă poate fi utilizată simultan atât în scopuri comerciale, cât și rezidențiale. De exemplu, o clădire poate avea o vitrină de vânzare cu amănuntul la etajul principal, cum ar fi un magazin universal, un bar sau un restaurant, în timp ce partea superioară a structurii găzduiește unități rezidențiale.
Finanțarea proprietăților de investiții
În timp ce debitorii care asigură un împrumut pentru reședința lor principală au acces la o gamă largă de opțiuni de finanțare, inclusiv împrumuturi FHA, împrumuturi VA și împrumuturi convenționale, poate fi mai dificil să obții finanțare pentru o investiție imobiliară.
Asigurătorii nu oferă asigurări ipotecare pentru proprietăți de investiții și, în consecință, debitorii trebuie să aibă cel puțin 20% reducere pentru a asigura finanțare bancară pentru proprietăți de investiții.
Băncile insistă, de asemenea, asupra unor scoruri bune de credit și a unor rapoarte relativ scăzute dintre împrumut și valoare înainte de a aproba un împrumutat pentru un credit ipotecar pentru investiții imobiliare. Unii creditori solicită, de asemenea, împrumutatului să aibă economii ample pentru a acoperi cheltuielile de cel puțin șase luni cu investiția imobiliară, asigurând astfel că ipoteca și alte obligații vor fi menținute la zi.
Implicații fiscale
Dacă un investitor încasează chirie dintr-o investiție imobiliară, Internal Revenue Service (IRS) îi cere să raporteze chiria ca venit, dar agenția le permite și să scadă din această sumă cheltuielile relevante. De exemplu, dacă un proprietar încasează 100.000 USD în chirie pe parcursul unui an, dar plătește 20.000 USD pentru reparații, întreținerea gazonului și cheltuielile aferente, el raportează diferența de 80.000 USD ca venit din munca independentă.
Dacă o persoană vinde o investiție imobiliară pentru mai mult decât prețul inițial de cumpărare, aceasta are un câștig de capital, care trebuie raportat la IRS. Pentru 2021 și 2022, cotele de impozitare a câștigurilor de capital sunt fie 0%, 15% sau 20% pentru majoritatea activelor care sunt deținute de peste un an.
În schimb, dacă un contribuabil își vinde reședința principală, trebuie să raporteze impozitul pe câștigul de capital la o vânzare de locuințe care depășește 250.000 USD dacă depune o declarație individuală și 500.000 USD dacă este căsătorit și depune declarații în comun. Câștigul de capital pe o investiție imobiliară este prețul de vânzare minus prețul de cumpărare minus orice îmbunătățiri majore.
Pentru a exemplifica, imaginați-vă că un investitor cumpără o proprietate cu 100.000 USD și cheltuiește 20.000 USD pentru instalarea instalațiilor sanitare noi. Câțiva ani mai târziu, vând proprietatea pentru 200.000 de dolari. După scăderea investiției inițiale și a reparațiilor capitale, câștigul lor este de 80.000 USD.