Ce este un oscilator?
Un oscilator este un instrument de analiză tehnică care construiește benzi înalte și joase între două valori extreme și apoi construiește un indicator de tendință care fluctuează în aceste limite. Comercianții folosesc indicatorul de tendință pentru a descoperi condițiile de supracumpărare sau supravânzare pe termen scurt. Când valoarea oscilatorului se apropie de valoarea extremei superioare, analiștii tehnici interpretează această informație ca însemnând că activul este supracumpărat și, pe măsură ce se apropie de extrema inferioară, tehnicienii consideră că activul este supravândut.
Recomandări cheie
- Oscilatorii sunt indicatori de impuls utilizați în analiza tehnică, ale căror fluctuații sunt delimitate de o bandă superioară și inferioară.
- Când valorile oscilatorului se apropie de aceste benzi, ele oferă comercianților semnale de supracumpărare sau supravânzare.
- Oscilatorii sunt adesea combinați cu indicatori de medie mobilă pentru a semnala rupturi sau inversări ale tendinței.
Cum funcționează oscilatorii
Oscilatorii sunt de obicei utilizați împreună cu alți indicatori de analiză tehnică pentru a lua decizii de tranzacționare. Analiștii găsesc oscilatorii cei mai avantajoși atunci când nu pot găsi cu ușurință o tendință clară a prețului acțiunilor unei companii, de exemplu atunci când o acțiune se tranzacționează orizontal sau lateral. Cele mai comune oscilatoare sunt oscilatorul stocastic, puterea relativă (RSI), rata de schimbare (ROC) și fluxul monetar (MFI). În analiza tehnică, investitorii consideră că oscilatorii sunt unul dintre cele mai importante instrumente tehnice de înțeles, dar există și alte instrumente tehnice pe care analiștii le consideră utile în îmbunătățirea tranzacționării, cum ar fi abilitățile de citire a graficelor și indicatorii tehnici.
Dacă un investitor folosește un oscilator, mai întâi alege două valori; apoi, plasând unealta între cele două, oscilatorul oscilează, creând un indicator de tendință. Investitorii folosesc apoi indicatorul de tendință pentru a citi condițiile actuale de piață pentru acel activ anume. Când investitorul vede că oscilatorul se mișcă spre valoarea mai mare, investitorul citește activul ca fiind supracumpărat. În scenariul opus, când oscilatorul tinde spre valoarea mai scăzută, investitorii consideră activul supravândut.
Mecanica unui oscilator
În analiza tehnică, un investitor măsoară oscilatorii pe o scară procentuală de la 0 la 100, unde prețul de închidere este relativ la intervalul total de preț pentru un număr specificat de bare dintr-un diagramă cu bare dat. Pentru a realiza acest lucru, se utilizează diverse tehnici de manipulare și netezire a mai multor medii mobile. Când piața tranzacționează într-un interval specific, oscilatorul urmărește fluctuațiile prețului și indică o condiție de supracumpărare atunci când depășește 70 până la 80% din intervalul de preț total specificat, ceea ce înseamnă o oportunitate de vânzare. O condiție de supravânzare există atunci când oscilatorul scade sub 30 până la 20%, ceea ce înseamnă o oportunitate de cumpărare.
Semnalele rămân valabile atâta timp cât prețul titlului de bază rămâne în intervalul stabilit. Cu toate acestea, atunci când are loc o spargere de preț, semnalele pot fi înșelătoare. Analiștii consideră o spargere a prețurilor fie resetarea intervalului de care este legată actuala piață laterală, fie începutul unei noi tendințe. În timpul spargerii prețului, oscilatorul poate rămâne în intervalul de supracumpărare sau supravânzare pentru o perioadă lungă de timp.
Analiștii tehnici consideră oscilatorii mai potriviti pentru piețele laterale și îi consideră mai eficienți atunci când sunt utilizați în combinație cu un indicator tehnic care identifică piața ca fiind într-o tendință sau în gamă. De exemplu, un indicator de încrucișare a mediei mobile poate fi utilizat pentru a determina dacă o piață se află sau nu într-o tendință. Odată ce analiștii stabilesc că piața nu este într-o tendință, semnalele unui oscilator devin mult mai utile și mai eficiente.
