Ce este un ordin Take-Profit (T/P)
Un ordin take-profit (T/P) este un tip de ordin limită care specifică prețul exact la care se închide o poziție deschisă pentru un profit. Dacă prețul titlului nu atinge prețul limită, ordinul de preluare a profitului nu este completat.
Recomandări cheie
- Ordinele Take-profit (T/P) sunt ordine limită care sunt închise atunci când este atins un anumit nivel de profit.
- Prețurile limită pentru comenzile T/P sunt plasate folosind analize fundamentale sau tehnice.
- Comenzile Take-profit sunt benefice pentru comercianții pe termen scurt interesați să profite de o creștere rapidă a costurilor de securitate.
Bazele unui ordin Take-Profit
Majoritatea comercianților folosesc ordinele take-profit împreună cu ordinele stop-loss (S/L) pentru a-și gestiona pozițiile deschise. Dacă titlul de valoare se ridică la punctul take-profit, ordinul T/P este executat și poziția este închisă pentru un câștig. Dacă titlul scade la punctul stop-loss, ordinul S/L este executat și poziția este închisă pentru pierdere. Diferența dintre prețul pieței și aceste două puncte ajută la definirea raportului risc-recompensă al tranzacției.
Avantajul utilizării unui ordin de preluare a profitului este că comerciantul nu trebuie să-și facă griji cu privire la executarea manuală a unei tranzacții sau să ghicească el însuși. Pe de altă parte, ordinele take-profit sunt executate la cel mai bun preț posibil, indiferent de comportamentul titlului de bază. Stocul ar putea începe să crească, dar ordinul T/P s-ar putea executa chiar la începutul spargerii, rezultând costuri de oportunitate ridicate.
Ordinele Take-profit sunt cel mai bine utilizate de către comercianții pe termen scurt interesați să-și gestioneze riscul. Acest lucru se datorează faptului că pot ieși dintr-o tranzacție imediat ce ținta de profit planificată este atinsă și nu riscă o posibilă scădere viitoare a pieței. Comercianții cu o strategie pe termen lung nu favorizează astfel de ordine, deoarece le reduce profiturile.
Comenzile take-profit sunt adesea plasate la niveluri care sunt definite de alte forme de analiză tehnică, inclusiv analiza modelului grafic și nivelurile de suport și rezistență sau folosind tehnici de gestionare a banilor, cum ar fi Criteriul Kelly. Mulți dezvoltatori de sisteme de tranzacționare folosesc, de asemenea, ordine de tip take-profit atunci când plasează tranzacții automate, deoarece acestea pot fi bine definite și pot servi ca o tehnică excelentă de gestionare a riscurilor.
Exemplu de comandă Take-Profit
Să presupunem că un comerciant observă un model de diagramă triunghi ascendent și deschide o nouă poziție lungă. Dacă stocul are o erupție, comerciantul se așteaptă ca acesta să crească la 15% față de nivelul actual. Dacă stocul nu erupe, comerciantul dorește să părăsească rapid poziția și să treacă la următoarea oportunitate. Comerciantul ar putea crea un ordin de profit care este cu 15% mai mare decât prețul pieței pentru a vinde automat atunci când stocul atinge acel nivel. În același timp, aceștia pot plasa un ordin stop-loss care este cu cinci procente sub prețul actual al pieței.
Combinația dintre ordinul take-profit și stop-loss creează un raport risc-recompensă de 5:15, care este favorabil presupunând că șansele de a ajunge la fiecare rezultat sunt egale sau dacă șansele sunt înclinate spre scenariul de breakout.
Prin plasarea ordinului take-profit, comerciantul nu trebuie să-și facă griji cu privire la urmărirea cu sârguință a stocului pe parcursul zilei sau să ghicească cu privire la cât de mare poate ajunge stocul după erupție. Există un raport risc-recompensă bine definit și comerciantul știe la ce să se aștepte înainte ca tranzacția să aibă loc.
