Ce este managementul portofoliului?
Managementul portofoliului este arta și știința de a selecta și de a supraveghea un grup de investiții care îndeplinesc obiectivele financiare pe termen lung și toleranța la risc ale unui client, unei companii sau unei instituții.
Recomandări cheie
- Gestionarea portofoliului implică construirea și supravegherea unei selecții de investiții care vor îndeplini obiectivele financiare pe termen lung și toleranța la risc ale unui investitor.
- Gestionarea activă a portofoliului necesită cumpărarea și vânzarea strategică de acțiuni și alte active într-un efort de a învinge piața mai largă.
- Gestionarea pasivă a portofoliului încearcă să se potrivească cu randamentele pieței, imitând structura unui anumit indice sau indici.
Înțelegerea managementului portofoliului
Managerii de portofoliu profesioniști licențiați lucrează în numele clienților, în timp ce persoanele fizice pot alege să-și construiască și să-și gestioneze propriile portofolii. În ambele cazuri, scopul final al administratorului de portofoliu este de a maximiza randamentul așteptat al investițiilor într-un nivel adecvat de expunere la risc.
Gestionarea portofoliului necesită capacitatea de a cântări punctele forte și punctele slabe, oportunitățile și amenințările pe întregul spectru de investiții. Alegerile implică compromisuri, de la datorii versus capitaluri proprii la interne versus internaționale și creștere versus siguranță.
Gestionarea portofoliului poate fi de natură pasivă sau activă.
- Managementul pasiv este o strategie pe termen lung de tip set-it-and-forget-it. Poate implica investiția într-unul sau mai multe fonduri indexate tranzacționate la bursă (ETF). Acest lucru este denumit în mod obișnuit indexare sau investiție pe index. Cei care construiesc portofolii indexate pot folosi teoria portofoliului modern (MPT) pentru a ajuta la optimizarea mixului.
- Managementul activ implică încercarea de a depăși performanța unui indice prin cumpărarea și vânzarea activă de acțiuni individuale și alte active. Fondurile închise sunt, în general, gestionate activ. Managerii activi pot folosi oricare dintr-o gamă largă de modele cantitative sau calitative pentru a ajuta la evaluarea investițiilor potențiale.
Elemente cheie ale managementului portofoliului
Alocarea activelor
Cheia pentru managementul eficient al portofoliului este mixul de active pe termen lung. În general, asta înseamnă acțiuni, obligațiuni și „numerar”, cum ar fi certificatele de depozit. Există și altele, adesea denumite investiții alternative, cum ar fi imobiliare, mărfuri și derivate.
Alocarea activelor se bazează pe înțelegerea faptului că diferitele tipuri de active nu se mișcă în mod concertat, iar unele sunt mai volatile decât altele. O combinație de active asigură echilibru și protejează împotriva riscurilor.
Investitorii cu un profil mai agresiv își ponderează portofoliile spre investiții mai volatile, cum ar fi acțiunile de creștere. Investitorii cu un profil conservator își ponderează portofoliile spre investiții mai stabile, cum ar fi obligațiuni și acțiuni de prim rang.
Reechilibrarea captează câștiguri și deschide noi oportunități, menținând în același timp portofoliul în conformitate cu profilul său inițial de risc/randament.
Diversificarea
Singura certitudine în investiții este că este imposibil să prezici în mod constant câștigătorii și învinșii. Abordarea prudentă este de a crea un coș de investiții care oferă o expunere largă în cadrul unei clase de active.
Diversificarea implică răspândirea riscului și a recompensei titlurilor individuale în cadrul unei clase de active sau între clasele de active. Deoarece este dificil de știut care subset al unei clase de active sau al unui sector este susceptibil să depășească un altul, diversificarea urmărește să captureze randamentele tuturor sectoarelor în timp, reducând în același timp volatilitatea la un moment dat.
Diversificarea reală se realizează în diferite clase de valori mobiliare, sectoare ale economiei și regiuni geografice.
Reechilibrare
Reechilibrarea este utilizată pentru a readuce un portofoliu la alocarea țintă inițială la intervale regulate, de obicei anual. Acest lucru se face pentru a restabili mixul inițial de active atunci când mișcările piețelor îl forțează să se destrame.
De exemplu, un portofoliu care începe cu o alocare de 70% acțiuni și 30% cu venit fix ar putea, după o creștere prelungită a pieței, să treacă la o alocare de 80/20. Investitorul a realizat un profit bun, dar portofoliul are acum mai mult risc decât poate tolera investitorul.
Reechilibrarea implică, în general, vânzarea de titluri de valoare cu preț ridicat și punerea acelor bani la lucru în titluri de valoare mai mici și nefavorabile.
Exercițiul anual de reechilibrare permite investitorului să capteze câștiguri și să extindă oportunitatea de creștere în sectoare cu potențial ridicat, păstrând în același timp portofoliul aliniat cu profilul inițial de risc/randament.
Management activ de portofoliu
Investitorii care implementează o abordare de management activ folosesc administratorii de fonduri sau brokerii pentru a cumpăra și vinde acțiuni în încercarea de a depăși un anumit indice, cum ar fi indicele Standard & Poor’s 500 sau indicele Russell 1000.
Un fond de investiții gestionat activ are un manager de portofoliu individual, co-administratori sau o echipă de manageri care iau decizii de investiții pentru fond. Succesul unui fond gestionat activ depinde de o combinație de cercetare aprofundată, prognoză de piață și expertiza managerului de portofoliu sau a echipei de management.
Administratorii de portofoliu implicați în investiții active acordă o atenție deosebită tendințelor pieței, schimbărilor din economie, schimbărilor peisajului politic și știrilor care afectează companiile. Aceste date sunt folosite pentru a cronometra achiziționarea sau vânzarea de investiții într-un efort de a profita de nereguli. Managerii activi susțin că aceste procese vor crește potențialul de rentabilitate mai mare decât cele obținute prin simpla imitare a deținerilor pe un anumit indice.
Încercarea de a învinge piața implică inevitabil un risc suplimentar de piață. Indexarea elimină acest risc special, deoarece nu există posibilitatea unei erori umane în ceea ce privește selecția acțiunilor. Fondurile indexate sunt, de asemenea, tranzacționate mai rar, ceea ce înseamnă că acestea implică rate de cheltuieli mai mici și sunt mai eficiente din punct de vedere fiscal decât fondurile gestionate activ.
Management pasiv de portofoliu
Gestionarea pasivă a portofoliului, denumită și managementul fondului de indici, urmărește să dubleze randamentul unui anumit indice de piață sau benchmark. Managerii cumpără aceleași acțiuni care sunt listate pe indice, folosind aceeași pondere pe care o reprezintă în indice.
Un portofoliu de strategie pasivă poate fi structurat ca un fond tranzacționat la bursă (ETF), un fond mutual sau un fond de investiții unitar. Fondurile indexate sunt etichetate ca fiind gestionate pasiv, deoarece fiecare are un manager de portofoliu a cărui sarcină este să reproducă indicele, mai degrabă decât să selecteze activele cumpărate sau vândute.
Comisioanele de administrare evaluate pe portofoliile sau fondurile pasive sunt de obicei mult mai mici decât strategiile de management activ.
Cum diferă gestionarea pasivă de portofoliu de cea activă?
Managementul pasiv este o strategie pe termen lung de tip set-it-and-forget-it. Adesea denumită indexare sau investiții pe indexuri, acesta urmărește să dubleze randamentul unui anumit indice de piață sau al unui indicator de referință și poate implica investiția într-unul sau mai multe fonduri indexate tranzacționate la bursă (ETF). Managementul activ implică încercarea de a depăși performanța unui indice prin cumpărarea și vânzarea activă de acțiuni individuale și alte active. Fondurile închise sunt, în general, gestionate activ.
Ce este alocarea activelor?
Alocarea activelor implică alegerea ponderilor adecvate a diferitelor clase de active care urmează să fie deținute într-un portofoliu. Acțiunile, obligațiunile și numerarul sunt adesea cele mai obișnuite trei clase de active, dar altele includ și imobiliare, mărfuri, valute și criptomonede. În fiecare dintre acestea există subclase de active care joacă, de asemenea, într-o alocare de portofolii. De exemplu, cât de multă pondere ar trebui acordată acțiunilor sau obligațiunilor interne față de cele străine? Cât de mult la acțiunile de creștere față de acțiunile de valoare? Si asa mai departe.
Ce este diversificarea?
Diversificarea implică deținerea de active și clase de active care nu sunt strâns corelate între ele. În acest fel, dacă o clasă de active scade, celelalte clase de active s-ar putea să nu. Acest lucru oferă o pernă pentru portofoliul dvs. Mai mult, matematica financiară arată că o diversificare adecvată poate crește randamentul general așteptat al unui portofoliu, reducând în același timp riscul acestuia.
