Leasing operational

Ce este un leasing operațional?

Un leasing operațional este un contract care permite utilizarea unui activ, dar nu transmite drepturi de proprietate asupra activului.

Cum funcționează contractele de leasing operațional

Contractele de leasing operațional sunt considerate o formă de finanțare în afara bilanțului. Aceasta înseamnă că un activ închiriat și pasivele asociate (adică plățile viitoare ale chiriei) nu sunt incluse în bilanțul unei companii. Din punct de vedere istoric, contractele de leasing operațional au permis firmelor americane să împiedice înregistrarea în bilanțuri a miliarde de dolari de active și pasive, menținând astfel ratele datorii/capitaluri proprii scăzute.

Pentru a fi clasificat ca leasing operațional, leasingul trebuie să îndeplinească anumite cerințe conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) care îl scutesc de a fi înregistrat ca leasing capital. Companiile trebuie să testeze patru criterii – cunoscute sub denumirea de testul „linii strălucitoare” – care determină dacă contractele de închiriere trebuie înregistrate ca leasing operațional sau leasing capital. Regulile GAAP actuale impun companiilor să trateze contractele de leasing ca leasing-uri de capital dacă:

• Există un transfer de proprietate către locatar la sfârșitul contractului de închiriere;
• Contractul de închiriere conține o opțiune de cumpărare la chilipir;
• Durata de leasing depășește 75% din durata de viață economică a activului;
• Valoarea actuală (PV) a plăților de leasing depășește 90% din valoarea justă de piață a activului.

Dacă niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită, atunci contractul de leasing trebuie să fie clasificat drept leasing operațional. Internal Revenue Service (IRS) poate reclasifica un leasing operațional ca leasing capital pentru a respinge plățile de leasing ca deducere, crescând astfel venitul impozabil și obligația fiscală a companiei.

În mod obișnuit, activele care sunt închiriate în baza contractelor de leasing operațional includ bunuri imobiliare, avioane și echipamente cu durată de viață utilă lungă, cum ar fi vehicule, echipamente de birou și utilaje specifice industriei.

Leasing operațional vs. Leasing de capital

Tratamentele contabile US GAAP pentru contractele de leasing operațional și capital sunt diferite și pot avea un impact semnificativ asupra impozitelor întreprinderilor. Un leasing operațional este tratat ca o închiriere — plățile de leasing sunt considerate cheltuieli de exploatare. Activele închiriate nu sunt înregistrate în bilanţul societăţii; sunt cheltuiți în contul de profit și pierdere. Deci, ele afectează atât venitul operațional, cât și venitul net. Alte caracteristici includ:

• Proprietate: Reținut de locator pe durata și după termenul de închiriere.
• Opțiune de cumpărare la chilipir: Nu poate conține o opțiune de cumpărare la chilipir.
• Termen: Mai puțin de 75% din durata de viață economică estimată a activului.
• Valoarea actuala: PV plăților de leasing este mai mică de 90% din valoarea justă de piață a activului.
• Contabilitate: Fără risc de proprietate. Plățile sunt considerate cheltuieli de exploatare; prezentate în contul de profit și pierdere (P&L) din bilanţ.
• Impozit: Locatarul considerat a fi închiriat; plata leasingului tratată ca o cheltuială de închiriere.
• Riscuri/beneficii: Dreptul de utilizare numai. Riscurile/beneficiile rămân în sarcina locatorului. Chiriașul plătește costurile de întreținere.

În schimb, un leasing capital seamănă mai mult cu un împrumut pe termen lung sau drept de proprietate. Activul este tratat ca fiind deținut de locatar și este înregistrat în bilanț. Contractele de leasing capital sunt considerate datorii. Acestea se depreciază în timp și suportă cheltuieli cu dobânzile. Alte caracteristici includ:

• Proprietate: S-ar putea transfera locatarului la sfârșitul termenului de închiriere.
• Opțiune de cumpărare la chilipir: Permite locatarului să cumpere un activ la mai puțin decât valoarea justă de piață.
• Termen: Egal sau depășește 75% din durata de viață utilă estimată a activului.
• Valoarea actuala: VP plăților de leasing este egală sau depășește 90% din costul inițial al activului.
• Contabilitate: Leasingul este considerat un activ (activ închiriat) și o datorie (plăți de leasing). Plățile sunt afișate în bilanț.
• Impozit: La fel de cel proprietar, locatarul pretinde cheltuieli cu amortizarea și cheltuieli cu dobânzile.
• Riscuri/beneficii: Transferat locatarului. Locatarul plătește întreținere, asigurări și taxe.

consideratii speciale

Începând cu 15 decembrie 2018, FASB și-a revizuit regulile care guvernează contabilitatea leasingului. Cel mai important, standardul cere acum ca toate contractele de leasing – cu excepția contractelor de leasing pe termen scurt de mai puțin de un an – să fie capitalizate. Alte modificări includ următoarele:

• Modifică testul liniei strălucitoare pentru a ajuta la determinarea dacă un locatar are sau nu dreptul de a controla bunul identificat.
• Instalează o nouă definiție a costurilor indirecte care probabil ar duce la capitalizarea mai puține costuri indirecte.
• Necesită transferul activului pentru a îndeplini anumite cerințe de recunoaștere a veniturilor pentru a avea loc o vânzare sau leaseback.
• Necesită un număr semnificativ de noi dezvăluiri ale situațiilor financiare, atât cantitative, cât și calitative, pentru ambele părți.