Ce este interpolarea?
Interpolarea este o metodă statistică prin care valorile cunoscute asociate sunt utilizate pentru a estima un preț necunoscut sau randamentul potențial al unui titlu. Interpolarea se realizează prin utilizarea altor valori stabilite care sunt situate în succesiune cu valoarea necunoscută.
Interpolarea este la bază un concept matematic simplu. Dacă există o tendință în general consecventă într-un set de puncte de date, se poate estima în mod rezonabil valoarea setului în puncte care nu au fost calculate. Investitorii și analiștii bursieri creează frecvent un grafic cu linii cu puncte de date interpolate. Aceste diagrame îi ajută să vizualizeze modificările prețului titlurilor de valoare și reprezintă o parte importantă a analizei tehnice.
Recomandări cheie
- Interpolarea este o metodă matematică simplă pe care o folosesc investitorii pentru a estima un preț necunoscut sau randamentul potențial al unui titlu sau al unui activ, folosind valori cunoscute aferente.
- Folosind o tendință consecventă într-un set de puncte de date, investitorii pot estima valori necunoscute și pot reprezenta aceste valori pe grafice care reprezintă mișcarea prețului unei acțiuni în timp.
- Una dintre criticile utilizării interpolării în analiza investițiilor este că nu are precizie și nu reflectă întotdeauna cu acuratețe volatilitatea acțiunilor tranzacționate public.
1:31
Faceți clic pe Redare pentru a afla definiția interpolării
Înțelegerea interpolării
Investitorii folosesc interpolarea pentru a crea noi puncte de date estimate între punctele de date cunoscute dintr-o diagramă. Graficele care reprezintă acțiunea prețului și volumul unui titlu sunt exemple în care ar putea fi utilizată interpolarea. În timp ce algoritmii de computer generează în mod obișnuit aceste puncte de date astăzi, conceptul de interpolare nu este unul nou. Interpolarea a fost folosită de civilizațiile umane încă din antichitate, în special de primii astronomi din Mesopotamia și Asia Mică, care încercau să umple golurile în observațiile lor asupra mișcărilor planetelor.
Există mai multe tipuri formale de interpolare, inclusiv interpolare liniară, interpolare polinomială și interpolare constantă pe bucăți. Analiștii financiari folosesc o curbă de randament interpolată pentru a reprezenta un grafic care reprezintă randamentele obligațiunilor de trezorerie americane recent emise sau ale bancnotelor cu o anumită scadență. Acest tip de interpolare îi ajută pe analiști să obțină o perspectivă asupra direcției în care s-ar putea îndrepta piețele de obligațiuni și economia în viitor.
Interpolarea nu trebuie confundată cu extrapolarea, care se referă la estimarea unui punct de date în afara intervalului observabil de date. Extrapolarea are un risc mai mare de a produce rezultate inexacte comparativ cu interpolarea.
Exemplu de interpolare
Cel mai simplu și mai răspândit tip de interpolare este interpolarea liniară. Acest tip de interpolare este util dacă se încearcă estimarea valorii unei valori mobiliare sau a unei rate a dobânzii pentru un punct în care nu există date.
Să presupunem, de exemplu, că urmărim un preț de securitate pe o perioadă de timp. Vom numi linia pe care este urmărită valoarea garanției funcția f(x). Am reprezenta un grafic prețul actual al acțiunilor pe o serie de puncte reprezentând momente în timp. Deci, dacă înregistrăm f(x) pentru august, octombrie și decembrie, acele puncte ar fi reprezentate matematic ca xaugust, XOctombrie, și xDecembrie, sau x1, X3 și x5.
Din mai multe motive, s-ar putea să dorim să știm valoarea securității în luna septembrie, o lună pentru care nu avem date. Am putea folosi un algoritm de interpolare liniară pentru a estima valoarea lui f(x) în punctul grafic xseptsau x2 care apare în intervalul de date existent.
Critica interpolării
Una dintre cele mai mari critici la adresa interpolării este că, deși este o metodologie destul de simplă care există de eoni, îi lipsește precizia. Interpolarea în Grecia antică și Babilon se referea în primul rând la realizarea de predicții astronomice care să-i ajute pe fermieri să-și pună la punct strategiile de plantare pentru a îmbunătăți randamentul culturilor.
În timp ce mișcarea corpurilor planetare este supusă multor factori, ele sunt totuși mai potrivite pentru imprecizia interpolării decât variația sălbatică, volatilitatea imprevizibilă a acțiunilor tranzacționate public. Cu toate acestea, având în vedere masa copleșitoare de date implicate în analiza valorilor mobiliare, interpolările mari ale mișcărilor prețurilor sunt destul de inevitabile.
Majoritatea graficelor care reprezintă istoria unei acțiuni sunt de fapt interpolate pe scară largă. Regresia liniară este utilizată pentru a realiza curbele care reprezintă aproximativ variațiile de preț ale unui titlu. Chiar dacă un grafic care măsoară o acțiune pe parcursul unui an includea puncte de date pentru fiecare zi a anului, nu s-ar putea spune niciodată cu deplină încredere unde va fi evaluat un stoc la un anumit moment în timp.
