Ce este un rating de obligațiuni
Un rating de obligațiuni este o modalitate de a măsura bonitatea unei obligațiuni, care corespunde costului împrumutului pentru un emitent. Aceste evaluări atribuie de obicei o literă de calificare obligațiunilor care indică calitatea creditului acestora. Serviciile private de rating independente, cum ar fi Standard & Poor’s, Moody’s Investors Service și Fitch Ratings Inc. evaluează puterea financiară a unui emitent de obligațiuni sau capacitatea acestuia de a plăti principalul și dobânda unei obligațiuni, în timp util.
Recomandări cheie
- O evaluare a obligațiunilor este o schemă de notare a creditului bazată pe scrisori, utilizată pentru a evalua calitatea și bonitatea unei obligațiuni.
- Obligațiunile cu grad de investiție au atribuit ratinguri „AAA” la „BBB-“ de la Standard & Poor’s și ratinguri Aaa la Baa3 de la Moody’s. Obligațiunile nedorite au ratinguri mai mici.
- Cu cât ratingul unei obligațiuni este mai mare, cu atât rata dobânzii va fi mai mică, toate celelalte sunt egale.
1:26
Evaluarea obligațiunilor
Defalcarea ratingului obligațiunilor
Majoritatea obligațiunilor au ratinguri oferite de cel puțin una dintre următoarele trei agenții principale de rating independente:
- Standard & Poor’s
- Serviciul pentru investitori Moody;s
- Fitch Ratings Inc
De la Trezoreria SUA la corporațiile internaționale, aceste agenții efectuează o analiză financiară amănunțită a organismului emitent de obligațiuni. Pe baza seturilor individuale de criterii ale fiecărei agenții, analiștii determină capacitatea entității de a-și plăti facturile și de a rămâne lichide, luând în considerare și așteptările și perspectivele viitoare ale obligațiunii. Agențiile declară apoi ratingul general al unei obligațiuni, pe baza colectării acestor puncte de date.
Evaluările obligațiunilor afectează prețurile, randamentul și o reflectare a perspectivelor pe termen lung
Evaluările obligațiunilor sunt vitale pentru a modifica investitorii la calitatea și stabilitatea obligațiunii în cauză. Prin urmare, aceste ratinguri influențează foarte mult ratele dobânzilor, apetitul pentru investiții și prețul obligațiunilor.
Obligațiunile cu rating mai înalt, cunoscute sub denumirea de obligațiuni de calitate investițională, sunt privite ca investiții mai sigure și mai stabile. Astfel de oferte sunt legate de corporații cotate la bursă și de entități guvernamentale care se laudă cu perspective pozitive. Obligațiunile cu grad de investiție conțin ratinguri „AAA” până la „BBB-“ de la Standard and Poor’s și ratinguri de la „Aaa” la „Baa3” de la Moody’s. Obligațiunile cu grad de investiție văd de obicei randamentele obligațiunilor crescând pe măsură ce ratingurile scad. Obligațiunile de trezorerie ale SUA sunt cele mai comune titluri de obligațiuni cu rating AAA.
Obligațiunile non-investment grade (obligațiuni nedorite) au, de obicei, ratingurile Standard and Poor’s de la „BB+” la „D” („Baa1” la „C” pentru Moody’s). În unele cazuri, obligațiunilor de această natură li se acordă statutul „neevaluat”. Deși obligațiunile care au aceste ratinguri sunt considerate a fi investiții cu risc mai ridicat, ele atrag totuși anumiți investitori atrași de randamentele ridicate pe care le oferă. Dar unele obligațiuni nedorite sunt încărcate de probleme de lichiditate și pot fi fezabile să nu fie în stare de plată, lăsând investitorii fără nimic. Un prim exemplu de obligațiuni non-investment grade a fost cea emisă de Southwestern Energy Company, căreia Standard & Poor’s i-a atribuit un rating „BB+”, reflectând perspectiva sa negativă.
Agențiile de rating independente au declanșat criza în 2008
Mulți observatori de pe Wall Street cred că agențiile independente de rating de obligațiuni au jucat un rol esențial în contribuția la recesiunea economică din 2008. De fapt, a ieșit la iveală faptul că, în perioada premergătoare crizei, agențiile de rating au fost mituite pentru a oferi ratinguri fals ridicate pentru obligațiuni, umflandu-le astfel valoarea. Un exemplu al acestei practici frauduloase a avut loc în 2008, când Moody’s a retrogradat 83% din 869 de miliarde de dolari în titluri garantate cu credite ipotecare, cărora li sa acordat ratingul „AAA” chiar cu un an înainte.
Pe scurt: investitorii pe termen lung ar trebui să-și aducă cea mai mare parte a expunerii la obligațiuni în obligațiuni mai fiabile, producătoare de venituri, care au ratinguri de obligațiuni de calitate pentru investiții. Speculatorii și investitorii aflați în dificultate care își câștigă existența din oportunități de mare risc și recompensă ar trebui să ia în considerare apelarea la obligațiuni non-investment grade.
