Economie socială

Ce este economia socială?

Economia socială este o ramură a economiei – și o știință socială – care se concentrează pe relația dintre comportamentul social și economie. Economia socială constă din două perspective largi care, deși opuse în abordarea lor, pot fi considerate complementare. Primul, inițiat de Nobelistul Gary Becker, aplică instrumentele de bază teoretice și aplicate ale microeconomiei neoclasice în domenii ale comportamentului uman care nu sunt considerate în mod tradițional ca parte a economiei propriu-zise, ​​cum ar fi criminalitatea și pedeapsa, abuzul de droguri, căsătoria și deciziile familiale.

Al doilea, aplică ideile altor științe sociale, cum ar fi sociologia, psihologia și studiile de grup de identitate, la subiecte de natură economică, cum ar fi comportamentul consumatorilor sau piețele muncii. Acești practicieni ai economiei sociale folosesc istoria, evenimentele actuale, politica și alte științe sociale pentru a prezice tendințele sociale care ar putea avea un impact potențial asupra economiei. Această componentă a economiei sociale este punctul central al acestui articol.

Uneori, teoriile economiei sociale diferă de teoriile economice convenționale. Teoriile economiei sociale iau în considerare adesea factori care nu se află în centrul atenției economiei de masă, inclusiv efectul mediului și al ecologiei asupra consumului și a bogăției.

Economia socială este denumită și socioeconomie.

Înțelegerea economiei sociale

Economia socială se preocupă în primul rând de interacțiunea dintre procesele sociale și activitatea economică din cadrul unei societăți. Economia socială poate încerca să explice modul în care un anumit grup social sau o clasă socioeconomică se comportă în cadrul unei societăți, inclusiv acțiunile lor în calitate de consumatori.

Diferitele clase socioeconomice pot avea priorități diferite în ceea ce privește modul în care își direcționează fondurile. O clasă socioeconomică este un grup de oameni cu caracteristici similare. Aceste caracteristici pot include statutul social și economic, nivelul de educație, profesia actuală și originea sau moștenirea etnică.

Anumite bunuri sau servicii pot fi indisponibile anumitor clase socio-economice pe baza capacității lor de a le permite (ca urmare a veniturilor lor). Aceste bunuri sau servicii pot include acces la îngrijiri medicale mai avansate sau complete, oportunități educaționale și capacitatea de a cumpăra alimente care îndeplinesc regulile nutriționale specifice.

Evaluarea impactului

Statutul socio-economic al unei persoane poate avea un impact semnificativ asupra nivelului de studii și a securității financiare. De exemplu, un individ dintr-o clasă socială bogată va avea probabil o oportunitate mai mare de a obține studii superioare și poate fi de așteptat să urmărească un astfel de obiectiv de către colegi și alți membri ai clasei lor.

Finalizarea studiilor superioare are mai multe șanse să le crească potențialul de venit, precum și să ofere oportunități de a interacționa cu persoane cu o poziție socială similară sau mai avansată și de a construi rețele sociale benefice.

În schimb, învățământul superior poate să nu fie atins pentru o persoană care există la sau sub nivelul sărăciei. Multe studii au arătat că copiii mici din familii existente la sau sub nivelul sărăciei dezvoltă abilități academice mai lent decât copiii din clasele sociale bogate. Un statut socioeconomic mai scăzut este, de asemenea, legat de o dezvoltare cognitivă, limbaj, memorie, procesare socioemoțională slabă și, în consecință, venituri și sănătate precare la vârsta adultă.

În plus, sistemele școlare din comunitățile care sunt populate în principal de cei care se află la sau sub nivelul sărăciei sunt adesea lipsite de resurse, ceea ce are un impact negativ asupra progresului și rezultatelor școlare ale elevilor. Competențele academice slabe și progresul, combinate cu rate ridicate de abandon școlar, pot avea un impact asupra rezultatelor școlare ale copiilor pe termen lung (și pot perpetua în continuare statutul socio-economic scăzut al comunității).

Exemplu de economie socială

Copiii din familii cu venituri mici, în general, nu au aceleași oportunități disponibile ca și copiii din familii cu venituri medii sau mari.

De exemplu, familiile cu venituri mici s-ar putea să nu poată plăti pentru participarea copiilor lor la sporturi de echipă, lecții de muzică sau îndrumare privată, ceea ce îi poate propulsa către realizarea unui viitor prosper (și le poate oferi încredere crescândă pentru a-și asuma mai multe provocări). De asemenea, acești copii pot merge la școli supraaglomerate unde educația este subfinanțată sau cu personal insuficient.