Ce este depășirea?
În economie, depășirea, cunoscută și sub denumirea de ipoteza depășirii ratei de schimb, este o modalitate de a gândi și de a explica nivelurile ridicate de volatilitate ale ratelor de schimb valutar folosind conceptul de rigiditate a prețurilor.
Recomandări cheie
- Modelul depășirii stabilește o relație între prețurile sticky și ratele de schimb volatile.
- Teza principală a modelului este că prețurile mărfurilor într-o economie nu reacționează imediat la o modificare a cursurilor de schimb valutar.
- În schimb, un efect de domino afectează mai întâi alți factori – cum ar fi piețele financiare, piețele monetare, piețele de instrumente derivate și piețele de obligațiuni – care apoi își transferă influența asupra prețurilor bunurilor.
Înțelegerea depășirii
Depășirea a fost introdusă în lume de Rüdiger Dornbusch, un renumit economist german care se concentrează pe economia internațională, inclusiv pe politica monetară, dezvoltarea macroeconomică, creșterea economică și comerțul internațional. Dornbusch a introdus pentru prima dată modelul, acum cunoscut sub numele de Dornbusch Overshooting Model, în celebra lucrare „Expectations and Exchange Rate Dynamics”, care a fost publicată în 1976 în revista Revista de Economie Politică.
Înainte de Dornbusch, economiștii credeau în general că piețele ar trebui, în mod ideal, să ajungă la echilibru și să rămână acolo. Unii economiști susțineau că volatilitatea este pur și simplu rezultatul speculatorilor și ineficiențelor de pe piața valutară, cum ar fi informațiile asimetrice sau obstacolele de ajustare.
Dornbusch a respins acest punct de vedere. În schimb, el a susținut că volatilitatea este mai fundamentală pentru piață decât aceasta, mult mai aproape de inerentă pieței decât de a fi pur și simplu și exclusiv rezultatul ineficiențelor. Mai practic, Dornbusch susținea că pe termen scurt se ajunge la echilibru pe piețele financiare, iar pe termen lung prețul mărfurilor răspunde acestor schimbări de pe piețele financiare.
Modelul depășirii
Modelul depășirii susține că cursul valutar va reacționa excesiv temporar la schimbările de politică monetară pentru a compensa prețurile lipite ale mărfurilor din economie. Aceasta înseamnă că, pe termen scurt, nivelul de echilibru va fi atins prin modificări ale prețurilor pieței financiare, mai degrabă decât prin schimbări ale prețurilor bunurilor în sine. Treptat, pe măsură ce prețurile mărfurilor se dezlipesc și se adaptează la realitatea acestor prețuri de pe piața financiară, piața financiară, inclusiv piața valutară, se adaptează și ea la această realitate financiară.
Deci, inițial, piețele valutare reacţionează exagerat la schimbările de politică monetară, care creează echilibru pe termen scurt. Apoi, pe măsură ce prețurile mărfurilor răspund treptat la aceste prețuri de pe piața financiară, piețele valutare le temperează reacția și creează un echilibru pe termen lung. Astfel, va exista mai multă volatilitate a cursului de schimb din cauza depășirii și corecțiilor ulterioare decât s-ar fi așteptat altfel.
consideratii speciale
Deși modelul lui Dornbusch a fost convingător, inițial a fost considerat și oarecum radical din cauza presupunerii sale de prețuri lipite. Astăzi, prețurile neclintite sunt acceptate ca fiind potrivite cu observațiile economice empirice, iar Modelul de depășire al lui Dornbusch este considerat pe scară largă drept precursorul economiei internaționale moderne. De fapt, unii au spus că „marchează nașterea macroeconomiei internaționale moderne”.
Modelul depășirii este considerat deosebit de semnificativ deoarece a explicat volatilitatea cursului de schimb într-o perioadă în care lumea trecea de la schimburile fixe la cele cu cursuri flotante. Kenneth Rogoff, în timpul mandatului său de consilier economic și director al departamentului de cercetare la Fondul Monetar Internațional (FMI), a spus că lucrarea lui Dornbusch a impus „așteptări raționale” actorilor privați cu privire la cursurile de schimb. „Așteptările raționale sunt o modalitate de a impune o consistență generală asupra analizei teoretice”, a scris Rogoff la cea de-a 25-a aniversare a lucrării.
