Ce este Cursa spre Fund?
Cursa spre jos se referă la o situație competitivă în care o companie, un stat sau o națiune încearcă să subcoteze prețurile concurenței prin sacrificarea standardelor de calitate sau a siguranței lucrătorilor (de multe ori sfidând reglementările) sau reducând costurile cu forța de muncă. O cursă spre jos poate avea loc și între regiuni. De exemplu, o jurisdicție poate relaxa reglementările sau poate reduce taxele și poate compromite binele public în încercarea de a atrage investiții, cum ar fi construirea unei noi fabrici sau a unui birou corporativ.
Deși există modalități legitime de a concura pentru dolari de afaceri și de investiții, termenul de cursă până la fund este folosit pentru a caracteriza competiția dezlănțuită care a depășit limitele etice și ar putea fi distructivă pentru părțile implicate.
Recomandări cheie
- O cursă spre jos se referă la o concurență sporită între națiuni, state sau companii, în care calitatea produselor sau deciziile economice raționale sunt sacrificate pentru a obține un avantaj competitiv sau a reduce costurile de fabricație a produselor.
- Este folosit cel mai adesea în contextul acapararii cotei de piață sau pe piețele muncii și se referă la eforturile companiilor de a muta producția și operațiunile în zone cu costuri mai mici cu forța de muncă și mai puține drepturi ale lucrătorilor.
- O cursă până la capăt poate avea un impact negativ asupra celor care concurează, adesea cu consecințe dezastruoase.
1:33
Faceți clic pe Play pentru a afla ce înseamnă Race to the Bottom
Înțelegerea cursei spre fund
În general, judecătorului Louis Brandeis i se atribuie inventarea termenului „cursă până la capăt”. Într-o hotărâre din 1933 pentru caz Liggett v. Leeel a declarat că competiția dintre state pentru a atrage companiile să se încorporeze în jurisdicția lor a fost „una nu a diligenței, ci a laxității”, ceea ce înseamnă că statele relaxau regulile și reglementările în loc să le perfecționeze pentru a câștiga un avantaj față de concurenți.
Cursa până jos este, prin urmare, rezultatul unei competiții atrăgătoare. Atunci când companiile se angajează în cursa până la capăt, impactul acesteia se simte dincolo de participanții imediati. Daune de durată pot fi aduse mediului, angajaților, comunității și acționarilor respectivi ai companiilor. Mai mult, așteptările consumatorilor de prețuri din ce în ce mai mici pot însemna că eventualul învingător găsește marjele de profit strânse permanent. Dacă consumatorii se confruntă cu bunuri sau servicii de proastă calitate ca urmare a reducerii costurilor în timpul cursei spre jos, piața pentru acele bunuri sau servicii s-ar putea seca.
Cursa spre fund și munca
Expresia cursă spre jos este adesea aplicată în contextul muncii și al personalului. Multe companii fac eforturi mari pentru a menține salariile scăzute pentru a proteja marjele de profit, oferind în același timp un produs competitiv. Sectorul comerțului cu amănuntul, de exemplu, este adesea acuzat că s-a angajat într-o cursă spre jos și că folosește reducerea salariilor și reducerile de beneficii ca ținte ușoare. Sectorul în ansamblu rezistă modificărilor legislației muncii care ar crește beneficiile sau salariile, care, la rândul lor, ar crește costurile.
Ca răspuns la creșterea salariilor și a cererilor de beneficii, multe companii de vânzare cu amănuntul au mutat producția de bunuri în străinătate în regiuni cu salarii și beneficii mai mici sau și-au încurajat furnizorii să facă acest lucru folosind puterea lor de cumpărare. Locurile de muncă care rămân pe piața internă – funcțiile din magazin – pot costa mai mult pe măsură ce legile se schimbă, dar cea mai mare parte a forței de muncă implicate în producție și producție poate fi mutată în regiuni cu forță de muncă mai ieftină.
Cursa spre jos în impozitare și reglementare
Pentru a atrage mai mulți dolari pentru investiții în afaceri, statele și jurisdicțiile naționale se angajează adesea într-o cursă spre jos, schimbându-și regimurile de impozitare și reglementare. Diferența în ceea ce privește impozitul pe profit la nivel mondial a făcut ca companiile să își mute sediul central sau să își mute operațiunile pentru a obține o rată efectivă de impozitare favorabilă. Există un cost pentru pierderea de dolari fiscale, deoarece impozitele corporative contribuie la infrastructura și sistemele sociale ale unei țări. Taxele susțin și reglementările de mediu. Atunci când o companie strică mediul în timpul producției, publicul plătește pe termen lung, indiferent cât de mult este un impuls pe termen scurt a activității de afaceri generate.
Într-o lume rațională din punct de vedere economic, în care toate externalitățile sunt cunoscute și luate în considerare, o adevărată cursă spre jos nu este o preocupare prea mare. În lumea reală, totuși, în care politica și banii se intersectează, au loc curse spre jos și sunt adesea urmate de crearea unei noi legi sau reglementări pentru a preveni repetarea. Desigur, suprareglementarea are, de asemenea, riscuri și dezavantaje pentru o economie, deoarece descurajează potențialii investitori să intre pe piață din cauza costurilor mari și a birocrației implicate în efort.
Exemplu de cursă până jos
În timp ce globalizarea a creat o piață fertilă pentru schimbul de idei și comerțul între țări, a avut ca rezultat și o concurență acerbă între ele pentru a atrage comerț și investiții. Marile corporații multinaționale sunt o țintă deosebit de favorizată, iar concurența este intensă în rândul țărilor cu venituri mici, înfometate de investiții străine directe (ISD).
Conform cercetare recentă, țările cu venituri mici implementează adesea standarde de muncă laxe, fie că se referă la salarii sau la condițiile de siguranță, pentru a atrage producătorii în jurisdicțiile lor. Dezastrul Rana Plaza din Bangladesh din 2013 a fost un exemplu al pericolelor acestei abordări. Pe baza salariilor mici și a costurilor ieftine de înființare, Bangladesh devenise al doilea cel mai mare centru de producție de articole de îmbrăcăminte din lume. Clădirea Rana Plaza din Dhaka a fost o fabrică de îmbrăcăminte care a încălcat mai multe coduri de construcție ale legilor locale. Dar aplicarea acestor coduri a fost laxă, ducând la un colaps care a ucis 1.000 de muncitori.
