Cumpărător instituțional calificat (QIB)

Ce este un cumpărător instituțional calificat (QIB)?

Un cumpărător instituțional calificat (QIB) este o clasă de investitori despre care se poate presupune cu siguranță că este un investitor sofisticat și, prin urmare, nu necesită protecția de reglementare pe care dispozițiile de înregistrare din Legea privind valorile mobiliare o oferă investitorilor. În termeni largi, QIB-urile sunt investitori instituționali care dețin sau administrează în mod discreționar titluri de valoare în valoare de cel puțin 100 de milioane USD.

SEC permite doar QIB-urilor să tranzacționeze titluri de valoare conform regulii 144A, care sunt anumite titluri considerate a fi restricționate sau titluri de control, cum ar fi titlurile de plasament privat, de exemplu.

Înțelegerea cumpărătorilor instituționali calificați (QIB)

Desemnarea de cumpărător instituțional calificat este adesea conferită entităților formate din investitori sofisticați. În esență, aceste persoane sau entități, datorită experienței lor, activelor gestionate (AUM) și/sau averii nete, se consideră că nu necesită tipul de supraveghere reglementară necesară investitorilor obișnuiți cu amănuntul atunci când cumpără valori mobiliare.

În mod obișnuit, un QIB este o companie care gestionează o investiție minimă de 100 de milioane USD în valori mobiliare în mod discreționar sau este un broker-dealer înregistrat cu cel puțin 10 milioane USD investiți în valori mobiliare neafiliate. Gama de entități care sunt considerate cumpărători instituționali calificați include și bănci, asociații de economii și împrumuturi (care trebuie să aibă o valoare netă de 25 milioane USD), companii de investiții și asigurări, planuri de beneficii pentru angajați și entități deținute în totalitate de QIB-uri.

Definiția QIB este în general mai restrânsă decât lista de entități din definiția mai largă a investitorilor acreditați. Definiția QIB anterior rigidă a dus la ca unii investitori sofisticați care au atins pragul de deținere a titlurilor de valoare de 100 de milioane de dolari să fie excluși din punct de vedere tehnic de la obținerea statutului de QIB și, prin urmare, neeligibili pentru a participa la ofertele Regulamentului 144A.

Pentru a remedia aceste deficiențe tehnice și pentru a identifica mai bine investitorii instituționali și individuali care au cunoștințele și expertiza pentru a participa pe piețele private de capital din SUA, la 26 august 2020, Securities and Exchange Commission (SEC) a adoptat amendamente la QIB și definiții „investitori acreditați”.

Amendamentele QIB au adăugat o prevedere la definiția QIB pentru a include orice instituție care nu este deja listată în mod specific în definiția cumpărătorului instituțional calificat, dar care se califică ca investitor acreditat și îndeplinește pragul de deținere a titlurilor de valoare de 100 de milioane USD. Modificările au permis, de asemenea, ca aceste entități să fie formate ca QIB-uri special în scopul achiziționării valorilor mobiliare oferite.

QIB-uri și Regula 144A

Conform regulii 144A, QIB-urilor li se permite să tranzacționeze titluri restricționate și să controleze pe piață, ceea ce crește lichiditatea pentru aceste titluri. Această regulă oferă o scutire de siguranță față de cerințele de înregistrare ale SEC pentru valori mobiliare.

Regula 144A se aplică numai revânzărilor de valori mobiliare și nu atunci când acestea sunt emise inițial; într-o ofertă tipică de titluri subscrise, doar revânzarea titlului de la asigurator la investitor constituie o tranzacție conform Regulii 144A, nu vânzarea inițială de la emitent la asigurator.

De obicei, tranzacțiile efectuate în conformitate cu Regula 144A includ oferte ale investitorilor străini care doresc să evite cerințele de raportare din SUA, plasamente private de creanțe și titluri preferate ale emitenților publici și oferte de acțiuni comune de la emitenți care nu raportează.

Aceste titluri de valoare au un grad de complexitate care le poate face dificil de evaluat pentru investitorii de retail și, prin urmare, pot fi potrivite doar pentru investitorii instituționali care au capacitatea de cercetare și expertiza în gestionarea riscurilor pentru a lua o decizie informată cu privire la investiția în ele.

Regula 144 din Legea privind valorile mobiliare și ofertele scutite

Această regulă guvernează vânzările de valori mobiliare controlate și restricționate pe piață. Această regulă protejează interesele companiilor emitente, deoarece vânzările sunt atât de aproape de interesele lor. Secțiunea 5 din Securities Act din 1933 reglementează toate ofertele și vânzările și impune ca acestea să fie înregistrate la SEC sau să se califice pentru o scutire de la cerințele de înregistrare.

Regula 144 oferă o scutire, permițând revânzarea publică a valorilor mobiliare controlate și restricționate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții. Aceasta include perioada de timp în care sunt deținute titlurile de valoare, metoda utilizată pentru a le vinde și numărul vândute în orice vânzare. Chiar dacă toate cerințele au fost îndeplinite, vânzătorilor nu li se permite să efectueze vânzări de valori mobiliare restricționate către public până când un agent de transfer nu a fost asigurat.

Semnificația ofertelor scutite a crescut atât în ​​ceea ce privește suma totală strânsă, cât și în raport cu capitalul strâns pe piețele publice înregistrate. Potrivit SEC, în 2019, aproximativ 2,7 trilioane de dolari (sau 69,2% din total) au fost strânse prin oferte scutite, comparativ cu 1,2 trilioane de dolari (30,8%) din ofertele înregistrate.