Ce este criteriul Kelly?
Criteriul Kelly este o formulă matematică referitoare la creșterea pe termen lung a capitalului dezvoltată de John L. Kelly Jr. în timp ce lucra la laboratoarele Bell de la AT&T. Este folosit pentru a determina cât să investești într-un anumit activ, pentru a maximiza creșterea bogăției în timp.
Recomandări cheie
- Deși folosită pentru investiții și alte aplicații, formula Kelly Criterion a fost prezentată inițial ca un sistem pentru jocuri de noroc.
- Criteriul Kelly a fost derivat oficial de John Kelly Jr., un om de știință la laboratoarele Bell de la AT&T.
- Formula este folosită pentru a determina suma optimă de bani de pus într-o singură tranzacție sau pariu.
- Se spune că mai mulți investitori celebri, printre care Warren Buffett și Bill Gross, au folosit formula pentru propriile lor strategii de investiții.
- Unii susțin că constrângerile unui investitor individual pot afecta utilitatea formulei.
Înțelegerea criteriului Kelly
Criteriul Kelly este utilizat în prezent de jucători și investitori în scopuri de gestionare a riscurilor și a banilor, pentru a determina ce procent din bankroll/capital lor ar trebui utilizat în fiecare pariu/tranzacție pentru a maximiza creșterea pe termen lung.
După ce a fost publicat în 1956, criteriul Kelly a fost preluat rapid de jucătorii care au putut să aplice formula curselor de cai. Abia mai târziu formula a fost aplicată investițiilor. Mai recent, strategia a cunoscut o renaștere, ca răspuns la afirmațiile conform cărora investitorii legendari Warren Buffett și Bill Gross folosesc o variantă a criteriului Kelly.
Formula este folosită de investitorii care doresc să tranzacționeze cu scopul de a crește capitalul și presupune că investitorul va reinvesti profiturile și le va pune în pericol pentru tranzacțiile viitoare. Scopul formulei este de a determina suma optimă de pus în orice tranzacție.
Există două componente cheie ale formulei pentru criteriul Kelly:
- Factorul de probabilitate de câștig (W): probabilitatea ca o tranzacție să aibă un randament pozitiv.
- Raport câștig/pierdere (R): Aceasta va fi egală cu sumele totale de tranzacționare pozitive, împărțite la sumele totale de tranzacționare negative.
Rezultatul formulei le va spune investitorilor ce procent din capitalul lor total ar trebui să aplice fiecărei investiții.
Termenul este adesea numit și strategia Kelly, formula Kelly sau pariul Kelly, iar formula este următoarea:
K
e
l
l
y
%
=
W
−
[ ( 1 − W ) R ] Unde:
K
e
l
l
y
%
=
Procentul din capitalul investitorului de investit
un singur comert
W
=
Procentul de câștig istoric al sistemului de tranzacționare
R
=
Raportul istoric câștig/pierdere al comerciantului
\begin{aligned} &Kelly~\% = W – \Big[\dfrac{(1-W)}{R}\Big] \\ &\textbf{unde:}\\ &\begin{aligned} Kelly~\% = &\text{ Procentul din capitalul investitorului de pus în}\\ &\text{ o singură tranzacție} \end{aligned}\ \ &W = \text{Procentul istoric de câștig al sistemului de tranzacționare}\\ &R = \text{Raportul istoric câștig/pierdere al comerciantului}\\ \end{aligned} Kelly %=W−[R(1−W)]Unde:Kelly %= Procentul din capitalul investitorului de investit un singur comertW=Procentul de câștig istoric al sistemului de tranzacționareR=Raportul istoric câștig/pierdere al comerciantului
În timp ce criteriul Kelly este util pentru unii investitori, este important să luăm în considerare și interesele diversificării. Mulți investitori ar fi atenți să-și pună economiile într-un singur activ, chiar dacă formula sugerează o probabilitate mare de succes.
Limitări ale criteriului Kelly
Formula Kelly Criterion nu este lipsită de sceptici. Deși promisiunea strategiei de a le depăși pe toate celelalte, pe termen lung, pare convingătoare, unii economiști au argumentat împotriva ei – în primul rând pentru că constrângerile specifice de investiții ale unui individ pot depăși dorința unei rate optime de creștere.
În realitate, constrângerile unui investitor, indiferent dacă se autoimpuse sau nu, sunt un factor semnificativ în capacitatea de luare a deciziilor. Alternativa convențională include Teoria Utilității așteptate, care afirmă că pariurile ar trebui să fie dimensionate pentru a maximiza utilitatea așteptată a rezultatelor.
Care este criteriul Kelly?
Criteriul Kelly este o formulă folosită pentru a determina dimensiunea optimă a unui pariu atunci când sunt cunoscute randamentele așteptate. Conform formulei, pariul optim este determinat de formulă
K= W – (1 – W)/R—unde K este un procent din bankroll-ul pariorului, W este probabilitatea unui randament favorabil și R este raportul dintre câștigurile medii și pierderile medii.
Cine a creat criteriile Kelly?
Kelly Criteria a fost creat inițial de John Kelly, în timp ce lucra la laboratoarele Bell de la AT&T. A fost adoptat mai întâi de jucători pentru a determina cât de mult să parieze pe cursele de cai, iar mai târziu a fost adaptat de unii investitori.
Cum îmi găsesc probabilitatea de câștig cu criteriul Kelly?
Spre deosebire de jocurile de noroc, nu există o modalitate cu adevărat obiectivă de a calcula probabilitatea ca o investiție să aibă un randament pozitiv. Majoritatea investitorilor care folosesc criteriul Kelly încearcă să estimeze această valoare pe baza tranzacțiilor lor istorice: pur și simplu verificați o foaie de calcul cu ultimele 50 sau 60 de tranzacții (disponibile prin broker) și numărați câte dintre ele au avut randamente pozitive.
Cum introduceți cotele în criteriul Kelly?
Pentru a introduce cotele în Criteriul Kelly, trebuie mai întâi să determinați W, probabilitatea unui randament favorabil, și R, mărimea câștigului mediu împărțit la dimensiunea pierderii medii. În scopuri de investiție, cel mai simplu mod de a estima aceste procente este din randamentul investiției recente al investitorului. Aceste cifre sunt apoi introduse în formulă
K= W- (1-W) / R—unde K reprezintă procentul din fondul investitorului pe care ar trebui să-l investească.
Ce este mai bun decât criteriul Kelly?
Deși există mulți investitori care integrează Criteriul Kelly în strategiile de câștig de bani de succes, acesta nu este sigur și poate duce la pierderi neașteptate. Mulți investitori au obiective de investiții specifice, cum ar fi economisirea pentru pensie, care nu sunt bine deservite prin căutarea unor randamente optime. Unii economiști au susținut că aceste constrângeri fac formula mai puțin potrivită pentru mulți investitori.
Cum sunt legate modelul Black-Scholes, criteriul Kelly și filtrul Kalman?
Modelul Black-Scholes, Criteriul Kelly și Filtrul Kalman sunt toate sisteme matematice care pot fi utilizate pentru a estima randamentul investiției atunci când unele variabile cheie depind de probabilități necunoscute. Modelul Black-Scholes este utilizat pentru a calcula valoarea teoretică a contractelor de opțiuni, în funcție de timpul până la scadență și de alți factori.
Criteriul Kelly este utilizat pentru a determina dimensiunea optimă a unei investiții, pe baza probabilității și a mărimii așteptate a unei câștiguri sau pierderi.
Filtrul Kalman este folosit pentru a estima valoarea variabilelor necunoscute într-o stare dinamică, unde zgomotul statistic și incertitudinile fac imposibile măsurători precise.
Ce este un raport Kelly bun?
În timp ce unii credincioși în Criteriul Kelly vor folosi formula așa cum este descrisă, există și dezavantaje în plasarea unei părți foarte mari a portofoliului cuiva într-un singur activ. În interesul diversificării, un investitor ar trebui să se gândească de două ori să investească mai mult de 20% din bankroll într-o singură investiție – chiar dacă Criteriul Kelly sugerează un procent mai mare.
