Ce este contabilitatea inflației?
Contabilitatea inflației este o tehnică specială folosită pentru a lua în considerare impactul pe care creșterea sau scăderea costurilor mărfurilor în unele regiuni ale lumii îl au asupra cifrelor raportate ale companiilor internaționale. Situațiile financiare sunt ajustate în funcție de indici de preț, mai degrabă decât să se bazeze doar pe o bază de contabilitate a costurilor, pentru a prezenta o imagine mai clară a poziției financiare a unei firme în medii inflaționiste. Această metodă mai este denumită uneori contabilitatea la nivel de preț.
Recomandări cheie
- Contabilitatea inflației este practica de ajustare a situațiilor financiare în funcție de indici de preț.
- Cifrele sunt reformulate pentru a reflecta valorile actuale în mediile de afaceri hiperinflaționiste.
- Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) definesc hiperinflația ca prețuri, dobânzi și salarii legate de un indice al prețurilor care crește cu 100% sau mai mult în mod cumulat pe parcursul a trei ani.
- IFRS și US GAAP au cerințe diferite pentru contabilitatea inflației.
Cum funcționează contabilitatea inflației
Atunci când o companie operează într-o țară în care există o cantitate semnificativă de inflație sau deflație a prețurilor, informațiile istorice privind situațiile financiare nu mai sunt relevante. Pentru a contracara această problemă, în anumite cazuri, companiilor li se permite să utilizeze cifre ajustate în funcție de inflație, retratând cifrele pentru a reflecta valorile economice curente.
Standardul Internațional de Contabilitate (IAS) 29 adoptat de Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) este ghidul pentru entitățile a căror monedă funcțională este moneda unei economii hiperinflaționiste. IFRS definește hiperinflația ca prețuri, dobânzi și salarii legate de un indice al prețurilor care crește cumulat cu 100% sau mai mult pe parcursul a trei ani.
Companiile care se încadrează în această categorie pot fi obligate să-și actualizeze situațiile periodic pentru a le face relevante pentru condițiile economice și financiare actuale, completând situațiile financiare bazate pe costuri cu situații regulate ajustate la nivelul prețului.
Metode de contabilitate a inflației
Există două metode principale utilizate în contabilitatea inflației – puterea de cumpărare curentă (CPP) și contabilitatea costurilor curente (CCA).
Puterea curentă de cumpărare (CPP)
Conform metodei CPP, elementele monetare și cele nemonetare sunt separate. Ajustarea contabilă pentru elementele monetare este supusă înregistrării unui câștig net sau pierderi. Elementele nemonetare (cele care nu au o valoare fixă) sunt actualizate în cifre cu un factor de conversie a inflației echivalent cu indicele prețurilor de consum (IPC) la sfârșitul perioadei împărțit la IPC la data tranzacției.
Contabilitatea costurilor curente (CCA)
Abordarea CCA evaluează activele la valoarea lor justă de piață (VMV), mai degrabă decât la costul istoric, prețul suportat în timpul achiziționării unui mijloc fix. Conform metodei CCA, atât elementele monetare, cât și cele nemonetare sunt retratate la valorile curente.
consideratii speciale
Cerințele pentru contabilitatea inflației diferă între IFRS și principiile contabile general acceptate (GAAP) din SUA. Atât IFRS, cât și GAAP au tratat Argentina drept „hiperinflaționar” din 2018, deoarece inflația cumulată acolo în ultimii trei ani a depășit 100%. Cu toate acestea, cerințele pe care le impun companiilor care operează în țară variază.
IFRS le-a permis companiilor internaționale cu filiale în Argentina să continue să utilizeze peso pentru conturile lor, cu condiția să le retrateze pentru a ajusta pentru inflație. În schimb, firmele americane cu activități în Argentina sunt forțate să folosească dolarul ca monedă funcțională, costându-le în pierderi valutare.
Compania de asigurări Assurant Inc. a avertizat în raportul său anual din 2021 că „conducerea a clasificat economia Argentinei ca fiind extrem de inflaționistă în conformitate cu cerințele contabile GAAP și, ca urmare, moneda funcțională a filialelor noastre din Argentina a fost schimbată din moneda locală în dolari SUA și activele și pasivele lor monetare, care nu sunt denominate în dolari SUA, au fost supuse reevaluării, ceea ce a dus la pierderi.”
Avantajele și dezavantajele contabilității inflației
Contabilitatea inflației vine cu multe beneficii. Principalul dintre ele, potrivirea veniturilor curente cu costurile curente oferă o defalcare mult mai realistă a profitabilității.
Pe de altă parte, furnizarea de cifre ajustate poate deruta investitorii și poate oferi companiilor oportunitatea de a semnala numere care le strălucesc într-o lumină mai bună. Procesul de ajustare a conturilor pentru a lua în considerare schimbările de preț poate duce la retratarea și modificarea constantă a situațiilor financiare.
Ce sunt prescurtarea CPP și CCA în Contabilitatea inflației?
CPP înseamnă puterea de cumpărare curentă; CCA înseamnă contabilitatea costurilor curente. Acestea sunt cele două metode principale utilizate pentru ajustarea cifrelor situațiilor financiare în contabilitatea inflației.
Cum calculezi inflația?
Rata procentuală a inflației este calculată ca IPC la sfârșitul perioadei împărțit la IPC la începutul perioadei înmulțit cu 100.
De exemplu, să presupunem că doriți să calculați rata inflației între ianuarie 2006 și ianuarie 2022. Conform tabelului indicelui prețurilor de consum, ianuarie 2022 are un IPC de 281,148, iar ianuarie 2006 are un IPC de 198,300. Formula pentru calcularea ratei procentuale a inflației este deci 281,148 / 198,300 × 100 = 141,77%.
Ce definesc IFRS ca hiperinflație?
Conform IFRS, hiperinflația este atunci când prețurile, dobânzile și salariile legate de un indice de preț cresc cumulativ cu 100% sau mai mult pe parcursul a trei ani.
