Ce este Basel II?
Basel II este un set de reglementări bancare internaționale lansate pentru prima dată în 2004 de Comitetul de la Basel pentru Supravegherea Bancară. Acesta a extins regulile pentru cerințele minime de capital stabilite în baza Basel I, primul acord internațional de reglementare, a oferit un cadru pentru supravegherea reglementară și a stabilit noi cerințe de dezvăluire pentru evaluarea adecvării capitalului băncilor.
Recomandări cheie
- Basel II, al doilea dintre cele trei Acorduri de la Basel, are trei principii principale: cerințe minime de capital, supraveghere reglementară și disciplina de piață.
- Bazându-se pe Basel I, Basel II a oferit linii directoare pentru calcularea ratelor minime de capital reglementat și a confirmat cerința ca băncile să mențină o rezervă de capital egală cu cel puțin 8% din activele lor ponderate în funcție de risc.
- Al doilea pilon al Basel II, supravegherea reglementară, oferă un cadru pentru ca organismele naționale de reglementare să se ocupe de riscul sistemic, riscul de lichiditate și riscurile legale, printre altele.
- O slăbiciune a Basel II a apărut în timpul crizei creditelor ipotecare subprime și al Marii Recesiuni din 2008, când a devenit clar că Basel II a subestimat riscurile implicate în practicile bancare actuale și că sistemul financiar era supra-levier și subcapitalizat.
1:10
Ce este Basel II?
Înțelegerea Basel II
Basel II este al doilea dintre cele trei Acorduri de la Basel. Se bazează pe trei „piloni” principali: cerințele minime de capital, supravegherea reglementară și disciplina de piață. Cerințele minime de capital joacă cel mai important rol în Basel II și obligă băncile să mențină anumite rate de capital față de activele lor ponderate în funcție de risc.
Deoarece reglementările bancare variau semnificativ între țări înainte de introducerea Acordurilor de la Basel, cadrul unificat din Basel I (și ulterior Basel II) a ajutat țările să-și standardizeze regulile și să atenueze anxietatea pieței cu privire la riscurile din sistemul bancar. Cadrul de la Basel constă în prezent din 14 standarde.
Comitetul de la Basel este format din 45 de membri din 28 de țări și alte jurisdicții, reprezentând băncile centrale și autoritățile de supraveghere. Nu are autoritate legală pentru a-și aplica regulile, dar se bazează pe autoritățile de reglementare din țările sale membre pentru a face acest lucru. Se așteaptă ca acei autorități de reglementare să urmeze pe deplin regulile de la Basel, dar au și libertatea de a le impune și mai stricte. De exemplu, în Statele Unite, autoritățile de reglementare sunt Consiliul Guvernatorilor Sistemului Rezervei Federale, Banca Rezervei Federale din New York, Office of the Controller of the Currency și Federal Deposit Insurance Corporation.
Cerințe Basel II
Bazându-se pe Basel I, Basel II a oferit linii directoare pentru calcularea ratelor minime de capital reglementat și a confirmat cerința ca băncile să mențină o rezervă de capital egală cu cel puțin 8% din activele lor ponderate în funcție de risc.
Basel II împarte capitalul de reglementare eligibil al unei bănci în trei niveluri. Cu cât nivelul este mai ridicat, cu atât activele sale sunt mai sigure și lichide.
Capitalul de nivel 1 reprezintă capitalul de bază al băncii și este compus din acțiuni comune, precum și din rezerve dezvăluite și din anumite alte active. Cel puțin 4% din rezerva de capital a băncii trebuie să fie sub formă de active Tier 1.
Cerințele minime de capital joacă cel mai important rol în Basel II și obligă băncile să mențină anumite rate de capital față de activele lor ponderate în funcție de risc.
Nivelul 2 este considerat capital suplimentar și constă din elemente precum rezerve din reevaluare, instrumente hibride și împrumuturi subordonate pe termen mediu și lung. Nivelul 3 constă în datorii subordonate negarantate de calitate inferioară.
Basel II a rafinat, de asemenea, definiția activelor ponderate în funcție de risc, utilizată pentru a calcula dacă o bancă își îndeplinește cerințele privind rezervele de capital. Ponderarea riscului este menită să descurajeze băncile să-și asume cantități excesive de risc în ceea ce privește activele pe care le dețin. Principala inovație a Basel II în comparație cu Basel I este că ține cont de ratingul de credit al activelor în determinarea ponderii lor de risc. Cu cât ratingul de credit este mai mare, cu atât ponderea riscului este mai mică.
Supravegherea reglementară și disciplina de piață
Supravegherea reglementară este al doilea pilon al Basel II și oferă un cadru pentru organismele naționale de reglementare pentru a face față diferitelor tipuri de riscuri, inclusiv riscul sistemic, riscul de lichiditate și riscurile legale.
Pilonul disciplinei de piață introduce diverse cerințe de dezvăluire pentru expunerile la risc ale băncilor, procesele de evaluare a riscurilor și adecvarea capitalului. Este destinat să promoveze o mai mare transparență în ceea ce privește soliditatea practicilor de afaceri ale unei bănci și să permită investitorilor și altora să compare băncile pe picior de egalitate.
Avantaje și dezavantaje ale Basel II
În plus, Basel II a clarificat și extins reglementările introduse de Acordul Basel I inițial. De asemenea, a ajutat autoritățile de reglementare să înceapă să abordeze unele dintre inovațiile financiare și noile produse financiare care au apărut de la debutul Basel I în 1988.
Cu toate acestea, Basel II nu a avut succes în totalitate și a fost chiar numit un eșec mizerabil în misiunea sa centrală de a face lumea financiară mai sigură.
Colapsa creditelor ipotecare subprime și Marea Recesiune din 2008 au arătat că Basel II a subestimat riscurile implicate în practicile bancare actuale și că sistemul financiar a fost supraîndatorat și subcapitalizat, în ciuda cerințelor Basel II.
Chiar și Banca Reglementărilor Internaționale, organizația din spatele Comitetului de Supraveghere Bancară de la Basel, recunoaște astăzi: „Sectorul bancar a intrat în criză financiară cu prea mult efect de levier și cu rezerve de lichiditate inadecvate. ca structuri de stimulare neadecvate. Combinația periculoasă a acestor factori a fost demonstrată de prețurile greșite ale riscurilor de credit și de lichiditate și creșterea excesivă a creditului”.
Ca răspuns la criza financiară, Comitetul de la Basel a emis noi orientări de management al riscurilor și supraveghere pentru a consolida Basel II în 2008 și 2009. Aceste reforme și altele au fost emise în 2010 și au reprezentat ulterior începuturile următorului Acord de la Basel, Basel III, care, începând cu 2022, este încă în curs de implementare.
Ce este Basel II?
Basel II este un set de reglementări bancare internaționale stabilite de Comitetul de Supraveghere Bancară de la Basel, cu sediul în Basel, Elveția. Basel II a fost lansat în 2004, cu scopul de a fi introdus pe o serie de ani.
Basel II a înlocuit Basel I?
Basel II s-a bazat pe Basel I, perfinând și clarificând unele dintre regulile sale, precum și adăugând altele noi, dar nu le-a înlocuit cu totul.
Ce a fost în neregulă cu Basel II?
Începutul crizei ipotecare subprime în 2007 și criza financiară mondială care a urmat au arătat că reglementările create sub Basel I și Basel II erau inadecvate pentru a reduce riscurile pe care și le asumau unele bănci și pericolele pe care le prezentau pentru sistemul financiar mondial. Basel III, introdus în timpul crizei financiare și care este încă introdus treptat, intenționează să abordeze mai bine aceste riscuri.
Concluzia
Basel II este al doilea dintre cele trei Acorduri de la Basel, dezvoltat pentru a crea standarde internaționale pentru reglementarea bancară și pentru a reduce riscul în sistemul bancar mondial. S-a construit și a perfecționat Acordul de la Basel inițial, acum cunoscut sub numele de Basel I, și a condus la Basel III, care urmărește să abordeze insuficiențele celor două acorduri anterioare.
