Ce este analiza situațiilor financiare?
Analiza situațiilor financiare este procesul de analiză a situațiilor financiare ale unei companii în scopuri decizionale. Părțile interesate externe îl folosesc pentru a înțelege starea generală de sănătate a unei organizații, precum și pentru a evalua performanța financiară și valoarea afacerii. Constituenții interni îl folosesc ca instrument de monitorizare pentru gestionarea finanțelor.
Recomandări cheie
- Analiza situațiilor financiare este utilizată de părțile interesate interne și externe pentru a evalua performanța și valoarea afacerii.
- Contabilitatea financiară solicită tuturor companiilor să creeze un bilanț, o declarație de profit și o situație a fluxului de numerar care stau la baza analizei situațiilor financiare.
- Analiza orizontală, verticală și a raportului sunt trei tehnici pe care analiștii le folosesc atunci când analizează situațiile financiare.
1:28
Analiza situațiilor financiare
Cum se analizează situațiile financiare
Situațiile financiare ale unei companii înregistrează date financiare importante cu privire la fiecare aspect al activităților unei afaceri. Ca atare, ele pot fi evaluate pe baza performanțelor trecute, actuale și proiectate.
În general, situațiile financiare sunt centrate pe principiile contabile general acceptate (GAAP) în SUA. Aceste principii impun unei companii să creeze și să mențină trei situații financiare principale: bilanțul, contul de profit și pierdere și situația fluxului de numerar. Companiile publice au standarde mai stricte pentru raportarea situațiilor financiare. Companiile publice trebuie să respecte GAAP, care necesită contabilitate de angajamente. Companiile private au o flexibilitate mai mare în pregătirea situațiilor financiare și, de asemenea, au opțiunea de a utiliza fie contabilitatea de angajamente, fie contabilitatea de casă.
Mai multe tehnici sunt utilizate în mod obișnuit ca parte a analizei situațiilor financiare. Trei dintre cele mai importante tehnici includ analiza orizontală, analiza verticală și analiza raportului. Analiza orizontală compară datele pe orizontală, analizând valorile elementelor rând pe doi sau mai mulți ani. Analiza verticală analizează efectele pe verticală pe care elementele rând le au asupra altor părți ale afacerii și, de asemenea, proporțiile companiei. Analiza raportului utilizează valori importante ale raportului pentru a calcula relațiile statistice.
Tipuri de situații financiare
Companiile folosesc bilanţul, contul de profit şi pierdere şi situaţia fluxului de numerar pentru a gestiona operaţiunile afacerii lor şi, de asemenea, pentru a oferi transparenţă părţilor interesate. Toate cele trei afirmații sunt interconectate și creează opinii diferite asupra activităților și performanței unei companii.
Bilanț
Bilanțul este un raport al valorii financiare a unei companii în termeni de valoare contabilă. Este împărțit în trei părți pentru a include activele, pasivele și capitalurile proprii ale unei companii. Activele pe termen scurt, cum ar fi numerarul și conturile de încasat, pot spune multe despre eficiența operațională a unei companii; pasivele includ aranjamentele de cheltuieli ale companiei și capitalul datoriei pe care îl plătește; iar capitalurile proprii includ detalii privind investițiile de capital propriu și rezultatul reportat din venitul net periodic. Bilanțul trebuie să echilibreze activele și pasivele la capitalul propriu al acționarilor. Această cifră este considerată valoarea contabilă a unei companii și servește ca o măsură importantă de performanță care crește sau scade odată cu activitățile financiare ale unei companii.
Adeverinta de venit
Declarația de profit și pierdere defalcă veniturile pe care o companie le câștigă în raport cu cheltuielile implicate în activitatea sa pentru a oferi un rezultat final, adică profitul sau pierderea netă. Declarația de venit este împărțită în trei părți care ajută la analiza eficienței afacerii în trei puncte diferite. Începe cu veniturile și costurile directe asociate cu veniturile pentru a identifica profitul brut. Apoi trece la profitul operațional, care scade cheltuielile indirecte, cum ar fi costurile de marketing, costurile generale și amortizarea. În final, după deducerea dobânzilor și impozitelor, se ajunge la venitul net.
Analiza de bază a contului de profit și pierdere implică de obicei calculul marjei profitului brut, al marjei profitului operațional și al marjei profitului net, care împart fiecare profit la venituri. Marja de profit ajută la arătarea unde costurile companiei sunt scăzute sau ridicate în diferite puncte ale operațiunilor.
Situația fluxurilor de trezorerie
Situația fluxurilor de numerar oferă o imagine de ansamblu asupra fluxurilor de numerar ale companiei din activitățile de exploatare, activități de investiții și activități de finanțare. Venitul net este reportat în situația fluxurilor de trezorerie, unde este inclus ca elementul principal pentru activitățile de exploatare. La fel ca și titlul său, activitățile de investiții includ fluxurile de numerar implicate cu investiții la nivel de firmă. Secțiunea activități de finanțare include fluxul de numerar din finanțarea prin datorii și prin capitaluri proprii. Linia de jos arată câți numerar are la dispoziție o companie.
Fluxul de numerar gratuit și alte declarații de evaluare
Companiile și analiștii folosesc, de asemenea, situații de flux de numerar libere și alte declarații de evaluare pentru a analiza valoarea unei companii. Situațiile fluxurilor de numerar libere ajung la o valoare actualizată netă prin actualizarea fluxului de numerar liber pe care se estimează că o companie îl generează în timp. Companiile private pot păstra o declarație de evaluare pe măsură ce progresează spre publicarea potențială.
Performanta financiara
Situațiile financiare sunt ținute zilnic de companii și utilizate intern pentru managementul afacerii. În general, atât părțile interesate interne cât și externe folosesc aceleași metodologii de finanțare corporativă pentru menținerea activităților de afaceri și evaluarea performanței financiare generale.
Când efectuează o analiză cuprinzătoare a situațiilor financiare, analiștii folosesc de obicei mai mulți ani de date pentru a facilita analiza orizontală. Fiecare situație financiară este, de asemenea, analizată cu analiză verticală pentru a înțelege modul în care diferitele categorii ale situației influențează rezultatele. În cele din urmă, analiza raportului poate fi utilizată pentru a izola unele valori de performanță în fiecare declarație și, de asemenea, pentru a reuni punctele de date din declarații în mod colectiv.
Mai jos este o detaliere a unora dintre cele mai comune valori ale raportului:
- Bilanț: Aceasta include rotația activelor, raportul rapid, cifra de afaceri a creanțelor, zilele până la vânzări, datoria față de active și datoria față de capital propriu.
- Adeverinta de venit: Aceasta include marja profitului brut, marja profitului operațional, marja profitului net, eficiența raportului fiscal și acoperirea dobânzii.
- Fluxul de numerar: Aceasta include numerar și câștiguri înainte de dobândă, impozite, depreciere și amortizare (EBITDA). Aceste valori pot fi afișate pe acțiune.
- Cuprinzător: Aceasta include rentabilitatea activelor (ROA) și rentabilitatea capitalului propriu (ROE), împreună cu analiza DuPont.
Care sunt avantajele analizei situațiilor financiare?
Analiza situațiilor financiare evaluează performanța sau valoarea unei companii prin bilanțul companiei, contul de profit și pierdere sau situația fluxurilor de numerar. Folosind o serie de tehnici, cum ar fi analiza orizontală, verticală sau a raportului, investitorii pot dezvolta o imagine mai nuanțată a profilului financiar al unei companii.
Care sunt diferitele tipuri de analiză a situațiilor financiare?
Cel mai adesea, analiștii vor folosi trei tehnici principale pentru analiza situațiilor financiare ale unei companii. În primul rând, analiza orizontală implică compararea datelor istorice. De obicei, scopul analizei orizontale este de a detecta tendințele de creștere în diferite perioade de timp. În al doilea rând, analiza verticală compară elementele dintr-o situație financiară în relație între ele. De exemplu, un element de cheltuială ar putea fi exprimat ca procent din vânzările companiei. În cele din urmă, analiza raportului, o parte centrală a analizei fundamentale a capitalului propriu, compară datele elementului rând. Rapoartele P/E, câștigul pe acțiune sau randamentul dividendelor sunt exemple de analiză a raportului.
Ce este un exemplu de analiză a situațiilor financiare?
Un analist poate analiza mai întâi o serie de indicatori din contul de profit și pierdere al unei companii pentru a determina cât de eficient generează profituri și valoarea pentru acționari. De exemplu, marja profitului brut va arăta diferența dintre venituri și costul mărfurilor vândute. Dacă compania are o marjă de profit brut mai mare decât concurenții săi, acest lucru poate indica un semn pozitiv pentru companie. Totodată, analistul poate observa că marja profitului brut a crescut pe parcursul a nouă perioade fiscale, aplicând o analiză orizontală tendințelor de funcționare ale companiei.