Ce este analiza deciziei (DA)?
Analiza deciziei (DA) este o abordare sistematică, cantitativă și vizuală pentru abordarea și evaluarea alegerilor importante cu care se confruntă uneori companiile. Ronald A. Howard, profesor de Management Science and Engineering la Universitatea Stanford, este creditat cu originea termenului în 1964. Ideea este folosită atât de corporațiile mari, cât și de cele mici atunci când iau diferite tipuri de decizii, inclusiv management, operațiuni, marketing, investiții de capital sau alegeri strategice.
Înțelegerea analizei deciziilor (DA)
Analiza deciziilor folosește o varietate de instrumente pentru a evalua toate informațiile relevante pentru a ajuta procesul de luare a deciziilor și încorporează aspecte de psihologie, tehnici de management, formare și economie. Este adesea folosit pentru a evalua deciziile care sunt luate în contextul mai multor variabile și care au multe rezultate sau obiective posibile. Procesul poate fi utilizat de persoane sau grupuri care încearcă să ia o decizie legată de managementul riscului, investiții de capital și decizii strategice de afaceri.
Recomandări cheie
- Analiza deciziilor este o abordare sistematică, cantitativă și vizuală a luării deciziilor strategice de afaceri.
- Analiza deciziilor folosește o varietate de instrumente și, de asemenea, încorporează aspecte de psihologie, tehnici de management și economie.
- Riscul, investițiile de capital și deciziile strategice de afaceri sunt domenii în care analiza deciziilor poate fi aplicată.
- Arborele de decizie și diagramele de influență sunt reprezentări vizuale care ajută în procesul de analiză.
- Criticii susțin că analiza deciziei poate duce cu ușurință la paralizia analizei și, din cauza supraîncărcării de informații, la incapacitatea de a lua orice decizie.
O reprezentare grafică a alternativelor și a soluțiilor posibile, precum și a provocărilor și incertitudinilor, poate fi creată pe un arbore de decizie sau o diagramă de influență. De asemenea, au fost dezvoltate modele computerizate mai sofisticate pentru a ajuta procesul de analiză a deciziilor.
Scopul din spatele unor astfel de instrumente este de a oferi factorilor de decizie alternative atunci când încearcă să atingă obiectivele pentru afacere, subliniind în același timp incertitudinile implicate și oferind măsuri privind cât de bine vor fi atinse obiectivele dacă rezultatele finale sunt atinse. Incertitudinile sunt de obicei exprimate ca probabilități, în timp ce fricțiunile dintre obiectivele conflictuale sunt privite în termeni de compromisuri și funcții de utilitate. Adică, obiectivele sunt privite în termeni de cât valorează sau, dacă sunt atinse, valoarea lor așteptată pentru organizație.
În ciuda naturii utile a analizei deciziilor, criticii sugerează că un dezavantaj major al abordării este „paralizia analizei”, care este gândirea excesivă a unei situații până la punctul în care nicio decizie nu poate fi luată. În plus, unii cercetători care studiază metodologiile utilizate de factorii de decizie susțin că acest tip de analiză nu este adesea utilizat.
Exemple de analiză a deciziilor
Dacă o companie de dezvoltare imobiliară decide dacă să construiască sau nu un nou centru comercial într-o locație, ar putea examina mai multe elemente care să le ajute în procesul de luare a deciziilor. Acestea pot include traficul în locația propusă în diferite zile ale săptămânii la ore diferite, popularitatea centrelor comerciale similare din zonă, demografia financiară, concurența locală și obiceiurile preferate de cumpărături ale populației din zonă. Toate aceste articole pot fi introduse într-un program de analiză a deciziilor și sunt rulate diferite simulări care ajută compania să ia o decizie cu privire la centrul comercial.
Ca un alt exemplu, o companie deține un brevet pentru un produs nou care se așteaptă să înregistreze vânzări rapide timp de doi ani înainte de a deveni învechit. Compania se confruntă cu posibilitatea de a alege dacă să vândă brevetul acum sau să construiască produsul intern. Fiecare opțiune are oportunități, riscuri și compromisuri, care pot fi analizate cu un arbore decizional care ia în considerare beneficiile vânzării brevetului de fabricație internă a produsului. În cadrul acestor două ramuri ale arborelui, un alt grup de arbori de decizie poate fi creat pentru a lua în considerare lucruri precum prețul optim de vânzare pentru brevet sau costurile și beneficiile producției interne a produsului.
