Ce este alocarea tactică a activelor (TAA)?
Alocarea tactică a activelor este o strategie de gestionare activă a portofoliului care modifică procentul de active deținute în diferite categorii pentru a profita de anomaliile de preț al pieței sau de sectoarele puternice ale pieței. Această strategie permite managerilor de portofoliu să creeze un plus de valoare profitând de anumite situații de pe piață. Este o strategie moderat activă, deoarece managerii revin la mixul de active inițial al portofoliului odată ce ating profiturile dorite pe termen scurt.
Noțiuni de bază privind alocarea tactică a activelor (TAA).
Pentru a înțelege alocarea tactică a activelor, trebuie mai întâi să înțelegem alocarea strategică a activelor. Un administrator de portofoliu poate crea o declarație de politică a investitorilor (IPS) pentru a stabili mixul strategic de active pentru a fi incluse în deținerile clientului. Managerul va analiza mulți factori, cum ar fi rata de rentabilitate necesară, nivelurile de risc acceptabile, cerințele legale și de lichiditate, impozitele, orizontul de timp și circumstanțele unice ale investitorilor.
Procentul de pondere pe care fiecare clasă de active îl are pe termen lung este cunoscut sub numele de alocare strategică a activelor. Această alocare este combinația de active și ponderi care ajută un investitor să-și atingă obiectivele specifice. Următorul este un exemplu simplu de alocare tipică a portofoliului și ponderea fiecărei clase de active.
- Cash = 10%
- Obligațiuni = 35%
- Stocuri = 45%
- Mărfuri = 10%
Utilitatea alocării tactice a activelor
Alocarea tactică a activelor este procesul de adoptare a unei poziții active asupra alocării strategice a activelor în sine și de ajustare a ponderilor țintă pe termen lung pentru o perioadă scurtă pentru a valorifica oportunitățile de piață sau economice. De exemplu, să presupunem că datele sugerează că va exista o creștere substanțială a cererii de mărfuri în următoarele 18 luni. Poate fi prudent ca un investitor să transfere mai mult capital în acea clasă de active pentru a profita de oportunitate. În timp ce alocarea strategică a portofoliului va rămâne aceeași, alocarea tactică poate deveni:
- Cash = 5%
- Obligațiuni = 35%
- Stocuri = 45%
- Mărfuri = 15%
Schimbările tactice pot veni, de asemenea, într-o clasă de active. Să presupunem că alocarea strategică de 45% a acțiunilor constă în 30% din participații cu capitalizare mare și 15% cu capitalizare mică. Dacă perspectivele pentru acțiunile cu capitalizare mică nu arată favorabilă, poate fi o decizie tactică înțeleaptă de a muta alocarea în cadrul acțiunilor la 40% cu capitalizare mare și 5% cu capitalizare mică pentru o perioadă scurtă de timp, până când condițiile se schimbă.
De obicei, schimbările tactice variază de la 5% la 10%, deși pot fi mai mici. În practică, este neobișnuit să ajustați orice clasă de active cu mai mult de 10% din punct de vedere tactic. Această ajustare mare ar arăta o problemă fundamentală în construirea alocării strategice a activelor.
Alocarea tactică a activelor este diferită de reechilibrarea unui portofoliu. În timpul reechilibrării, tranzacțiile sunt efectuate pentru a readuce portofoliul la alocarea strategică dorită a activelor. Alocarea tactică a activelor ajustează alocarea strategică a activelor pentru o perioadă scurtă de timp, cu intenția de a reveni la alocarea strategică odată ce oportunitățile pe termen scurt dispar.
Recomandări cheie
- Alocarea tactică a activelor implică adoptarea unei poziții active asupra alocării strategice a activelor în sine și ajustarea ponderilor țintă pe termen lung pentru o perioadă scurtă pentru a valorifica oportunitățile de piață sau economice.
- Schimbările tactice pot veni, de asemenea, într-o clasă de active.
- Într-un TAA discreționar, un investitor ajustează alocarea activelor, în funcție de evaluările de piață ale modificărilor de pe aceeași piață cu investiția.
Tipuri de alocare tactică a activelor
Strategiile TAA pot fi fie discreționare, fie sistematice. Într-un TAA discreționar, un investitor ajustează alocarea activelor, în funcție de evaluările de piață ale modificărilor de pe aceeași piață cu investiția. Un investitor, cu acțiuni substanțiale, de exemplu, poate dori să reducă aceste dețineri dacă se așteaptă ca obligațiunile să depășească acțiunile pentru o perioadă. Spre deosebire de alegerea acțiunilor, alocarea tactică a activelor implică judecăți pe piețe sau sectoare întregi. În consecință, unii investitori percep TAA ca fiind suplimentară investițiilor în fonduri mutuale.
În schimb, o strategie tactică sistematică de alocare a activelor utilizează un model de investiții cantitativ pentru a profita de ineficiențe sau dezechilibre temporare între diferitele clase de active. Aceste schimbări folosesc o bază a anomaliilor sau ineficiențelor cunoscute ale pieței financiare, susținute de cercetări academice și de practicieni.
Exemplu din lumea reală
Patruzeci și șase la sută dintre respondenți într-un sondaj al fondurilor speculative mai mici, dotările și fundațiile s-a dovedit că folosesc tehnici tactice de alocare a activelor pentru a învinge piața, urmând tendințele pieței.
